Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COLȚ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 69 pentru COLȚ.

BICORN

BICÓRN , bicornuri , s . n . Pălărie bărbătească ( de uniformă ) cu două

 

CAȘ

CAȘ , cașuri , ( 1 ) s . n . ( cași , s . m . ) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer . 2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de

 

CAPIȘON

CAPIȘÓN , capișoane , s . n . Un fel de glugă cu unul sau două colțuri , care atârnă pe spate și care se poate ridica pentru a proteja capul de

 

CHEOTOARE

CHEOTOÁRE , cheotori , s . f . 1. Mic ochi de ață , de șiret , de stofă etc . la un obiect de îmbrăcăminte , prin care se petrece nasturele pentru a încheia obiectul . 2. Tăietura din partea stângă ( sau dreaptă ) a reverului unei haine ( bărbătești ) ; butonieră . 3. ( Pop . ) Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor . [ Pr . : che - o - - Var . : cheutoáre , chiotoáre s .

 

CLOȚAN

... CLOȚÁN , cloțane , s . n . ( Înv . ) ( Vârf , colț

 

COȘCIUG

COȘCIÚG , coșciuge , s . n . 1. Sicriu . 2. ( Reg . ) Coșniță de papură în patru colțuri . [ Var . : cosciúg s .

 

COLȚAT

... COLȚÁT , - Ă , colțați , - te , adj . Colțos . - Colț

 

COLȚOS

COLȚÓS , - OÁSĂ , colțoși , - oase , adj . Cu colții ieșiți în afară ; cu dinți

 

COLȚULEȚ

... COLȚULÉȚ , colțulețe , s . n . Colțișor . - Colț

 

COLȚURAT

... COLȚURÁT , - Ă , colțurați , - te , adj . Colțuros . - Colț

 

CONTRASCOTĂ

CONTRASCÓTĂ , contrascote , s . f . Fiecare dintre frânghiile prinse la colțurile pânzelor unei corăbii , servind la strângerea acestor

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>