Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 180 pentru DAR.

DARĂMITE

... DÁRĂMITE conj . ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atâta , cu atât mai mult ; dar ^1 , dar încă . [ Var . : dármite conj . ] - Dar

 

DARĂ

... DÁRĂ conj . v . dar

 

HAR

... HAR , haruri , s . n . 1. ( În religia creștină ) Dar ^2 , ajutor spiritual , grație divină acordată omului . 2. Calitate , însușire , dispoziție naturală care face pe cineva vrednic de admirație ; p . ext . talent , vocație , dar ^2 . 3. ( Înv . ) Dar

 

PEȘCHEȘ

... PEȘCHÉȘ , peșcheșuri , s . n . 1. ( Înv . , pop . și fam . ) Plocon , dar , cadou . 2. Spec . Dar anual , în bani sau în natură , pe oare domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane ( împreună cu haraciul ) ; p . ext . haraci ; ( la pl . ) bunurile din ...

 

PLOCON

... PLOCÓN , plocoane , s . n . 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei ; ( astăzi , fam . ) dar , cadou ( făcut adesea pentru un serviciu , o favoare ) . 2. ( Înv . ) Jertfă , ofrandă . 3. ( Și în sintagma plocon de nume ) Denumire dată , în evul mediu , în ...

 

ÎNSĂ

... ÎNSĂ Conj . 1. ( Adversativ , leagă două propoziții sau două părți de propoziție ) Cu toate acestea , totuși , dar . 2. ( Arată trecerea la altă idee ) Dar

 

CAL

... CAL , cai , s . m . 1. Animal domestic erbivor , cu copita nedespicată , folosit la călărie și la tracțiune ( Equus caballus ) ; p . restr . armăsar castrat . Calul de dar nu se caută la dinți ( sau în gură ) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt , fără să se mai țină seama de defecte . 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal ( 1 ...

 

COLINDEȚ

... COLINDÉȚ , colindețe , s . n . ( Pop . ) Colăcel sau pâinișoară care se dă în dar colindătorilor ; p . gener . ( la pl . ) orice dar

 

DĂRUI

... DĂRUÍ , dăruiesc , vb . IV . 1. Tranz . A da în dar ^2 ceva cuiva ; a face cuiva un dar ^2 ; a cinsti pe cineva cu ceva . 2. Tranz . A da , a acorda . 3. Tranz . și refl . A ...

 

DARNIC

... DÁRNIC , - Ă , darnici , - ce , adj . 1. Căruia îi place să dea , să facă daruri ; generos , mărinimos . 2. Fig . Bogat , roditor , mănos . - Dar

 

   Următoarele >>>