Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPĂRTARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru DEPĂRTARE.

MOGÂLDEAȚĂ

MOGÂLDEÁȚĂ , mogâldețe , s . f . 1. Ființă sau lucru care apare neconturat , neclar din cauza ceții , a întunericului sau a depărtării . 2. Mică ridicătură de pământ ; grămadă mică . - Et .

 

PERICENTRU

... PERICÉNTRU , pericentre , s . n . ( Astron . ) Punct de pe orbita unui corp ceresc situat la cea mică depărtare

 

PERSPECTIVĂ

... pe o suprafață plană . 2. Privire generală , aspect general asupra unui peisaj , a unei scene sau a unui obiect văzute din depărtare ; priveliște . 3. Fig . Ceea ce se întrevede ca posibil , realizabil în viitor ; posibilitate de dezvoltare , de realizare în viitor a ceva sau a ...

 

PIERDUT

PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin

 

POPÂNDAC

... popândaci , s . m . ( Mai ales la pl . ) Formație vegetală alcătuită din rogoz , care crește în grupuri în mocirlele sau în bălțile din câmpie , având din depărtare

 

POTRIVIT

... cu cineva sau cu ceva ; asemenea . 2. Corespunzător ( scopului urmărit ) , adecvat , nimerit . 3. Aranjat , așezat ; întocmit , meșteșugit . 4. Moderat , temperat ; de mijloc ; acceptabil . La o depărtare

 

PUNCT

PUNCT , puncte , s . n . I. 1. Semn grafic mic și rotund , asemănător cu o înțepătură de ac , folosit ca semn de punctuație , pentru a indica pauze între propoziții sau fraze independente , pentru prescurtarea unui cuvânt sau care se pune deasupra literelor " i " , " j " etc . 2. Semn convențional în formă de punct ( I 1 ) , care indică pe o hartă așezările omenești , care marchează zarurile , piesele de domino etc . sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a - i prelungi durata cu încă o jumătate din valoarea ei . 3. Punct ( I 1 ) folosit în matematică , indicând efectuarea unei înmulțiri . 4. Fel de a coase , de a broda , de a croșeta ; model de cusătură , de broderie etc . 5. ( În sintagma ) Punct tipografic = unitate de măsură pentru lungime , folosită în tipografie , 0 , 376 mm . 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza depărtării . 7. ( În sintagma ) Punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire . II. 1. Figură geometrică plană fără nici o dimensiune ( reprezentată prin partea comună a două linii care se întâlnesc ) . 2. Valoare a unei mărimi , mai ales ...

 

RĂSĂRI

... 2. ( Despre plante ; la pers . 3 ; adesea fig . ) A încolți , a ieși din pământ . 3. A se ivi ( din depărtare ) , a apărea ( pe neașteptate ) . 4. A ieși în evidență , a se ridica deasupra celor dimprejur . 5. ( Despre copii ) A ...

 

STRĂ-

STRĂ - - Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea , originea îndepărtată , depărtarea etc . , verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr - o parte în alta sau trecerea printr - un

 

TELEMETRU

TELEMÉTRU , telemetre , s . n . 1. Instrument optic folosit pentru măsurarea distanței dintre locul unde este instalat instrumentul și un punct depărtat sau inaccesibil . 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic , care permite reglarea distanței focale a obiectivului în funcție de depărtarea până la obiectul

 

TELEOBIECTIV

TELEOBIECTÍV , teleobiective , s . n . Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă , care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat , folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari . [ Pr . : - le -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>