Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESFACE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 137 pentru DESFACE.

DESFACERE

... DESFÁCERE , desfaceri , s . f . Acțiunea de a ( se ) desface și rezultatul ei ; desfăcut ^1 , descompunere , despărțire , dezorganizare ; anulare ; vânzare . V. desface

 

DESPRINDE

... DESPRÍNDE , desprínd , vb . III . I. Tranz . 1. A desface un lucru de altul cu care este unit , prins ; a separa . 2. A rupe , a dezlipi și a ... scoate din jug sau din hamuri un animal de tracțiune ; a dejuga , a deshăma . II. Refl . 1. A se desface și a cădea sau a se îndepărta de la locul unde era prins , fixat ; a se detașa . 2. A ...

 

CRĂPA

... CRĂPÁ , crăp , vb . I . 1. Intranz . și refl . ( Despre obiecte ) A se desface ( în mod brusc ) în mai multe bucăți ; a plesni din cauza gerului , a unei lovituri etc . ; a se sparge ...

 

DESCHIDE

... da la o parte , a împinge în lături o ușă , o fereastră , un capac etc . care închide ceva . 2. Tranz . A desface , a face să nu mai fie împreunat sau strâns . 3. Tranz . A desface , a dezlipi un plic , a scoate din plic , a despături o scrisoare ( pentru a lua cunoștință de ...

 

DESFĂCUT

... DESFĂCÚT^1 s . n . Desfacere . - V. desface . DESFĂCÚT^2 , - Ă , desfăcuți , - te , adj . 1. ( Despre un obiect formând un tot ) Descompus , desprins ( în bucăți ) ; răsfirat , împrăștiat , demontat . 2. ( Jur . ) Anulat . 3. ( Despre ...

 

DESPLETIT

DESPLETÍT , - Ă , despletiți , - te , adj . 1. Desfăcut din împletitură , neîmpletit , deșirat . 2. ( Despre femei ) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură ; p . ext . nepieptănat , zbârlit ,

 

DESTRĂMA

... zdrențui prin desfacerea neregulată și ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare ; a se rupe . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A desface , a deșira un ghem , o împletitură etc . 3. Tranz . A mărunți semifabricatele fibroase ( celuloza , maculatura etc . ) în vederea transformării lor în ...

 

DEZGHIOCAT

DEZGHIOCÁT^2 , - Ă , dezghiocați , - te , adj . ( Despre unele fructe sau legume ) Desfăcut din coajă sau din păstăi ; ( despre boabele de porumb ) desfăcut de pe știuleți ; ( despre știuleți ) scos din pănuși . - V. dezghioca . DEZGHIOCÁT^1 s . n . Dezghiocare . - V.

 

DEZLEGA

... DEZLEGÁ , dezlég , vb . I . Tranz . 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis ; a desface . 2. ( Mai ales în practicile religioase , în basme ) A scuti de obligațiile avute sau asumate , de jurăminte etc . , a da voie ...

 

DEZNODA

... DEZNODÁ , deznód , vb . I . Tranz . 1. A face să nu mai fie înnodat , a desface un nod , o ață , o sfoară etc . fixate printr - un nod sau , p . ext . a desface obiectul legat în acest fel . 2. Fig . A deșela , a speti pe cineva cu bătaia sau din cauza unor poveri prea ...

 

   Următoarele >>>