Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTANȚA

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 85 pentru DISTANȚA.

DISTANȚĂ

DISTÁNȚĂ , distanțe , s . f . 1. Interval care desparte două puncte în spațiu ; depărtare . 2. Fig . ( Rar ) Deosebire , diferență . Distanța de la roșu la

 

DISTANȚIER

... de a menține distanța reglementară dintre două piese , două elemente etc . 2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave . [ Pr . : - ți - er ] - Distanță

 

ECHIDISTANT

ECHIDISTÁNT , - Ă , echidistanți , - te , adj . 1. ( Despre puncte , drepte , planuri etc . ) Care se află la distanțe egale față de un punct , de o dreaptă , de un plan sau care sunt egal distanțate între ele . 2. Egal plasat față de părți aflate în conflict , față de tendințe , forțe , orientări politice , persoane

 

ECLIMETRU

ECLIMÉTRU , eclimetre , s . n . Instrument topografic care servește la determinarea distanței zenitale a unui punct sau a diferenței de nivel între două zone

 

ELECTROCAR

ELECTROCÁR , electrocare , s . n . Cărucior autopropulsat , acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie , folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere , depozite , gări etc . - Electro - + car . Cf . engl . %electrocar , % germ . %

 

ELEVATOR

ELEVÁTOR^2 , - OÁRE , elevatori , - oare , adj . Care ridică ; care servește la ridicat . ELEVÁTOR^1 , elevatoare , s . n . 1. Instalație care servește la transportarea materialelor ( grele ) pe direcție verticală sau aproape verticală și pe distanțe relativ mici . 2. Unealtă cu care se prind și se manevrează prăjinile de foraj , burlanele etc . în exploatările petroliere sau în lucrările de explorare . 3. ( Med . ) Instrument folosit pentru îndepărtarea unor elemente dure din

 

ELIPSĂ

ELÍPSĂ , elipse , s . f . 1. Locul geometric al punctelor dintr - un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe , numite focare , este constantă . 2. ( Figură de stil care constă în ) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul

 

ESTEZIOMETRIE

ESTEZIOMETRÍE , esteziometrii , s . f . ( Metodă de ) măsurare a sensibilității tactile prin stabilirea distanței minime la care vârfurile esteziometrului , aplicate pe piele , determină două senzații distincte . [ Pr . : - zi -

 

FOCAR

FOCÁR , focare , s . n . 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic ( lentilă , oglindă , etc . ) pe care au căzut raze paralele . 2. ( Geom . ) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă , o diferență sau un produs constant . 3. Parte a cuptoarelor , a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului . 4. ( Geol . ; în sintagmele ) Focar magmatic = bazin magmatic . Focar seismic = hipocentru . 5. Fig . Izvor , sediu principal , punct de concentrare și de răspândire ( a unor acțiuni , idei , sentimente etc . ) . 6. ( Med . ; în sintagma ) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator , loc în care se colectează puroiul ; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții ; p . ext . loc murdar , neîngrijit . 7. ( Înv . și pop . ) Fochist . - Foc ^1 + suf . - ar ( după fr .

 

FOCOMETRIE

FOCOMETRÍE s . f . ( Fiz . ) Capitol al opticii care se ocupă cu determinarea distanței focale a sistemelor

 

FOND

FOND , fonduri , s . n . I. 1. ( În corelație cu formă ) Conținut . 2. Totalitatea trăsăturilor esențiale ale caracterului unei persoane ( sub aspectul lor pozitiv ) . 3. Culoare de bază a unui tablou , a unei țesături etc . pe care se conturează desenele sau figurile ; câmp . 4. Nume dat unor probe sportive care se desfășoară pe distanțe mari și care necesită o deosebită rezistență fizică . 5. ( Fiz . ) Radiație greu de înlăturat sau inevitabilă , cu caracter parazit , în prezența căreia se efectuează o experiență sau o măsurare . II. 1. Valoare materială reprezentată prin bani sau prin alte bunuri economice acumulate sau rezervate pentru un anumit scop . Fond de acumulare v . acumulare . 2. Totalitatea bunurilor sau a valorilor de bază dintr - un domeniu al

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>