Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTINCȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru DISTINCȚIE.

PRIVILEGIU

... PRIVILÉGIU , privilegii , s . n . Avantaj , scutire de obligații ( către stat ) , drept sau distincție socială care se acordă , în situații speciale , unei persoane , unui grup sau unei clase sociale ori , în feudalism , orașelor și mănăstirilor ; ( concr . ) act prin care ...

 

ȘIC

... s . n . Fiecare dintre micile foițe de metal lucios care se aplică drept podoabă pe unele haine femeiești ; fluture , paietă . ȘIC ^1 s . n . Eleganță , distincție

 

BREVET

... BREVÉT , brevete , s . n . Document oficial acordat de o autoritate ( de stat ) prin care se conferă unei persoane o distincție

 

DECORAȚIE

... DECORÁȚIE , decorații , s . f . 1. Distincție ( ordin , medalie ) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într - un anumit domeniu de activitate , pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepționale aduse statului ...

 

DEFERI

... a supune o cauză unui for judecătoresc . 2. ( Neobișnuit ) A acorda , a conferi ( o cinste , o demnitate , o distincție

 

DISCRIMINA

... DISCRIMINÁ , discriminez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A separa , a face deosebire , a face distincție

 

DISTINCȚIUNE

... DISTINCȚIÚNE s . f . v . distincție

 

DISTINS

... 1. Care se remarcă prin însușirile sale , care iese din comun ; deosebit , remarcabil ; ( despre oameni ) ilustru , eminent . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ) Plin de distincție

 

GEN

GEN , genuri , s . n . 1. Fel , soi , tip ( pe care le reprezintă un obiect , o ființă , un fenomen etc . ) . 2. Diviziune obținută prin clasificarea creațiilor artistice după formă , stil , temă . 3. Categorie gramaticală bazată pe distincția dintre ființe și obiecte , precum și dintre ființele de sex masculin și cele de sex feminin . 4. ( Biol . ) Categorie sistematică , subordonată familiei , care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale . 5. ( Log . ) Clasă de obiecte care au note esențiale comune și cuprind cel puțin două

 

GOMĂ

... GÓMĂ^2 s . f . ( Cu sens colectiv ) Persoane care aparțin lumii elegante , societății cu pretenții de distincție ; ( fam . ) eleganță excesivă , pretențioasă ( în vestimentație ) . GÓMĂ^1 , gome , s . f . 1. Tumoare cu aspect de noduli , de natură infecțioasă sau parazitară , care apare pe ...

 

   Următoarele >>>