Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DIVINITATE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 69 pentru DIVINITATE.

ANTROPOMORFIZA

ANTROPOMORFIZÁ , antropomorfizez , vb . I . Tranz . A atribui unui lucru , unui fenomen , unei divinități etc . sentimente și însușiri

 

ATEISM

ATEÍSM s . n . Negare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități ; concepție care se bazează pe această

 

ATEU

ATÉU , - ÉE , atei , - ee , s . m . și f . Adept al ateismului ; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei

 

BLESTEM

BLESTÉM , blesteme , s . n . Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva ; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine . [ Acc . și :

 

BLESTEMA

BLESTEMÁ , bléstem , vb . I . Tranz . A invoca urgia divinității împotriva

 

CULT

CULT ^2 , - Ă , culți , - te , adj . 1. Care are un nivel înalt de cultură și de cunoștințe ; instruit . 2. ( Despre manifestări ale oamenilor ) De care dă dovadă omul cult ( 1 ) ; care are caracter savant , cărturăresc . 3. ( În opoziție cu popular ; despre muzică , poezie , literatură etc . ) Creat de un autor instruit . CULT ^1 , culte , s . n . 1. Omagiu care se aduce divinității prin acte religioase ; manifestare a sentimentului religios prin rugăciuni și prin acte rituale ; totalitatea ritualurilor unei religii . 2. Sentiment exagerat de admirație , de respect , de venerație , de adorație față de cineva sau de ceva . 3. Religie ,

 

DIADEMĂ

DIADÉMĂ , diademe , s . f . Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe , purtată pe cap de suverani , de unii reprezentanți ai bisericii și , în reprezentările plastice , de anumite divinități ; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte , la numite ocazii . [ Pr . : - di - a - ] [ Var . : ( înv . ) : diadém s .

 

DIVINIZA

DIVINIZÁ , divinizez vb . I . Tranz . 1. A iubi nespus de mult pe cineva ; a adora , a proslăvi . 2. A trece pe cineva în rândul divinităților , a atribui cuiva putere divină , a

 

DUMNEZEIRE

... DUMNEZEÍRE s . f . Divinitate

 

DUMNEZEU

... DUMNEZÉU , dumnezei , ( rar ) s . m . 1. Ființă supranaturală , considerată în credințele religioase drept creatoare a lumii și cea care determină destinul oamenilor . 2. Divinitate

 

EMANATISM

EMANATÍSM s . n . Doctrină religioasă - filozofică de tendință panteistă , potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație , ci s - a născut din substanța divinității printr - un proces continuu de emanație ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>