Căutare text înDEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruEVIDENT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentruEVIDENT.

EVIDENȚĂ

... EVIDÉNȚĂ , evidențe , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi evident , caracterul a ceea ce este evident ; certitudine . 2. Activitate care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr - un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselor , fenomenelor , lucrurilor , bunurilor , persoanelor etc ...

 

PEREMPTORIU

... PEREMPTÓRIU , - IE , peremptorii , adj . ( Livr . ) Care nu poate fi tăgăduit , combătut cu nimic ( atât este de evident ) ; vădit , evident

 

ÎNVEDERA

... ÎNVEDERÁ , învederez , vb . I . Tranz . și refl . ( Livr . ) A ( se ) face vizibil , clar , evident

 

ÎNVEDERAT

... ÎNVEDERÁT , - Ă , învederați , - te , adj . ( Și adverbial ) Care se poate vedea sau înțelege bine ; vizibil , evident

 

AXIOMĂ

... AXIÓMĂ , axiome , s . f . 1. Adevăr fundamental admis fără demonstrație , fiind evident

 

CLAR

... lumină ) care împrăștie o lumină limpede , strălucitoare . 2. ( Despre sunete sau voce ) Care răsună distinct , precis . 3. ( Despre gânduri , idei , cuvinte etc . ) Ușor de înțeles ; evident

 

CONTURAT

... CONTURÁT , - Ă , conturați , - te , adj . Cu contururi precise ; fig . clar , precis , evident

 

DEMATERIALIZAT

DEMATERIALIZÁT , - Ă , dematerializați , - te , adj . Care a pierdut caracterele evidente ale materiei . [ Pr . : - ri - a - ] - V.

 

DISCREPANT

... DISCREPÁNT , - Ă , discrepanți , - te , adj . Care arată o nepotrivire flagrantă , un dezacord evident

 

DISTINCT

... distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident

 

   Următoarele >>>