Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FAVOARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentru FAVOARE.

DIZGRAȚIA

DIZGRAȚIÁ , dizgrațiez , vb . I . Tranz . A lipsi pe cineva de bunăvoința , de favoarea de care s - a bucurat până atunci , a - i retrage favoarea . [ Pr . : - ți -

 

PREFERENȚIAL

... PREFERENȚIÁL , - Ă , preferențiali , - e , adj . Care stabilește o preferință , care se acordă cu preferință ; care se face în favoarea cuiva ; de favoare

 

PRO

PRO prep . ( Livr . ) 1. Pentru , în favoarea . . . , în sprijinul . . . 2. Element de compunere care înseamnă " pentru . . . " , " în favoarea . . . " și care servește la formarea unor

 

ALTRUISM

ALTRUÍSM s . n . Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora ; doctrină morală care preconizează o asemenea

 

AVANTAJ

... AVANTÁJ , avantaje , s . n . 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva ( în raport cu altul ) . 2. Favoare , privilegiu de care se bucură cineva sau ceva . 3. Superioritate ( a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva ) bazată pe o situație ...

 

BEILIC

BEILÍC , beilicuri , s . n . 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești . 2. Vânzare forțată de oi în țările românești , făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci ; dijmă ( în oi ) . 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor

 

CINSTE

... CÍNSTE s . f . I. 1. Onestitate , probitate , corectitudine . 2. Virtute , fidelitate , castitate . II. 1. Respect , stimă , considerație , prețuire . 2. Onoare , favoare

 

CONTRARIETATE

CONTRARIETÁTE s . f . 1. Stare de surprindere neplăcută , provocată de o împotrivire , de o contrazicere . 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc , dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți . [ Pr . : - ri -

 

CURTA

CURTÁ , curtez , vb . I . Tranz . A face curte ( III ) unei femei , a căuta să - i câștigi favoarea , dragostea ; a

 

CURTE

CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu determinări ; în trecut ) Numele unor instanțe ( superioare ) judecătorești și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i câștiga favoarea , simpatia , dragostea . -

 

   Următoarele >>>