Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIDEL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru FIDEL.

NEFIDEL

... NEFIDÉL , - Ă , nefideli , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , în angajamente ; infidel ( 1 ) ; ( despre soți ) care întreține relații extraconjugale ; infidel ( 1 ) . 2. Care nu exprimă sau nu respectă adevărul , realitatea ...

 

BALANS

BALÁNS , balansuri , s . n . 1. Mișcare de legănare a unui obiect ; pendulare , balansare . 2. ( În sintagmele ) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori , pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor . Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale

 

CINSTIT

... CINSTÍT , - Ă , cinstiți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este de bună - credință ; onest , corect ; care nu înșală . 2. Virtuos , fidel

 

CREDINCIOS

... CREDINCIÓS , - OÁSĂ , credincioși , - oase , adj . ( Adesea substantivat ) 1. Care este demn de încredere , pe care te poți bizui ; devotat , fidel unei persoane ; nestrămutat , statornic față de un angajament , de o idee , de o cauză . 2. Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor ...

 

FIDELITATE

... a unui model etc . 3. { Tehn . ; în sintagma ) Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel

 

HĂRĂZIT

... HĂRĂZÍT , - Ă , hărăziți , - te , adj . 1. Stabilit , hotărât dinainte ; destinat ( 1 ) . 2. ( Înv . ) Devotat , credincios , fidel

 

INFIDEL

... INFIDÉL , - Ă , infideli , - e , adj . 1. Care nu este fidel ; nestatornic , necredincios în sentimente , care își calcă angajamentele față de cineva , nefidel ; ( despre soți ) care calcă credința conjugală . 2. Inexact , care nu exprimă adevărul , realitatea ...

 

LEAL

... LEÁL , - Ă , leali , - e , adj . Care își respectă cuvântul , care este fidel

 

NATURALISM

NATURALÍSM s . n . 1. Curent sau tendință în artă și literatură , care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă , prin redarea lor fidelă , prin preferința pentru aspectele urâte , vulgare ale naturii omenești etc . 2. Concepție filozofică care exclude supranaturalul , ridicând natura la rangul de principiu suprem . 3. Teorie etică care întemeiază noțiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei ( evoluție biologică , plăcere etc . ) , viața morală fiind o prelungire a celei

 

TELEAUTOGRAF

... TELEAUTOGRÁF , teleautografe , s . n . Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisiune se transmit fidel