Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FUM
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 64 pentru FUM.
AFUMĂTOÁRE , afumători , s . f . 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii , a prunelor etc . 2. Utilaj ( metalic ) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup . 3. Afumătorie . 4. ( Înv . ) Vas în care se ard mirodenii . [ Var . : afumătór s . n . ] - Afuma + suf . -
AFUMĂTÚRĂ , afumături , s . f . Produs alimentar conservat cu ajutorul fumului ; p . ext . carne afumată . - Afuma + suf . -
ASPIRATÓR , - OÁRE , aspiratori , - oare , adj . , s . n . 1. Adj . Care aspiră ( 1 ) . 2. S . n . Aparat pentru aspirarea fumului , a prafului , a gazelor
BENZOPIRÍNĂ s . f . Substanță gudronată care se găsește în fumul de
CĂMÍN , căminuri , ( 1 , 4 , 6 ) ( 2 , 3 , 5 ) cămine , s . n . 1. Sobă joasă , zidită la peretele camerei , cu vatra larg deschisă . 2. Cuptor , vatră . 3. Coș pe unde iese fumul ; horn . 4. Fig . Casă părintească ; p . ext . familie . 5. Denumire dată unor instituții cu caracter social - cultural ; cămin de copii = instituție cu regim de internat pentru copii preșcolari ( 3 - 6 ani ) , cu orar de zi sau săptămânal ; cămin studențesc = așezământ universitar care asigură cazarea studenților , pe lângă acesta funcționând uneori și cantine ; cămin cultural = instituție înființată în scopul propagării culturii la sate ( 5 ) ; cămin școală = cămin pentru copiii orfani , în care se află și școala ; cămin spital = cămin ( de bătrâni ) în care se acordă asistență medicală . 6. Încăpere mică subterană , zidită și acoperită cu capac de fontă , pe traseul unei conducte de alimentare cu apă a unui canal , construită pentru a permite accesul la conductă sau la
CÁHLĂ , cahle , s . f . 1. ( Reg . ) Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești . 2. Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția
CAMPADÚRĂ , campaduri , s . f . Deschizătură în acoperișul unei case țărănești , pentru a lăsa să iasă fumul . - Et .
... CAPNOMANȚÍE s . f . ( Rar ) Pretinsă artă de a ghici după fum
CARTÓN^2 , cartoane , s . n . ( Reg . ) Pânză tare de cânepă , in , bumbac ; creton . CARTÓN^1 , cartoane , s . n . 1. Hârtie groasă și compactă cu flexibilitate redusă . 2. Schiță inițială a unui tablou sau a diverselor lui detalii ; studiu . Cartoanele lui Leonardo da Vinci . 3. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări , prin care se trage fumul . 4. Tăviță de carton ^1 ( 1 ) pentru prăjituri , bomboane etc . ; p . ext . conținutul
... 3. Sudoare spumoasă pe care o fac animalele , mai ales caii , din pricina efortului și a căldurii . 4. ( Rar , la pl . ) Rotocoale de fum
COȘ ^2 , coșuri , s . n . Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee . - [ Pl . și : ( m . ) coși ] COȘ ^1 , coșuri , s . n . 1. Obiect de diferite forme , făcut dintr - o împletitură de nuiele , de papură , de rafie etc . , cu sau fără toarte , care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte ; coșarcă . 2. Unealtă de pescuit de formă ovală , cilindrică etc . , făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici . 3. ( La jocul de baschet ) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct ; punct marcat în acest fel . 4. Parte din instalația unei mori mici , în formă de ladă cu gura largă și fără fund , în care se toarnă grăunțele de măcinat . 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului , înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte . 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri , care se poate ridica sau strânge . 7. ( ...