Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FURIȘA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru FURIȘA.

FURIȘARE

FURIȘÁRE , furișări , s . f . Acțiunea de a ( se ) furișa și rezultatul ei . - V.

 

IȚI

... ițesc , vb . IV . Refl . ( Pop . ) 1. A se ivi numai cu capul , a se arăta puțin , pentru un moment sau pe furiș . 2. A se uita la ceva pe furiș

 

STRECURA

... loc strâmt , greu accesibil . 4. Refl . A intra , a ieși sau a se deplasa , a trece pe furiș , fără să facă zgomot și fără să fie observat ; a se furișa . 5. Refl . A se infiltra în mijlocul unui grup ...

 

ȘEST

... ȘEST interj . Pe șest ( În loc . adv . ) = pe furiș

 

ȘORICEȘTE

... ȘORICÉȘTE adv . Ca șoarecii , în felul șoarecilor ; p . ext . pe furiș

 

ȘTERPELI

... A sustrage ceva ( cu abilitate ) ; a fura . 2. ( În expr . ) A o șterpeli = a pleca repede ( și pe furiș

 

ȘUPURI

ȘUPURÍ , șupuresc , vb . IV . Refl . ( Reg . ) A se furișa , a se strecura . - Et .

 

CĂRĂBĂNI

... CĂRĂBĂNÍ , cărăbănesc , vb . IV . 1. Refl . ( Fam . ) A pleca repede ( și pe furiș

 

FOFILA

... FOFILÁ , fofilez , vb . I . Refl . A se strecura neobservat , cu dibăcie ; a pătrunde , a se introduce undeva pe furiș

 

FURIȘAT

... FURIȘÁT , - Ă , furișați , - te , adj . Care se strecoară pe furiș

 

   Următoarele >>>