Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 181 pentru GURĂ.

GURIȚĂ

... GURÍȚĂ , gurițe , s . f . Diminutiv al lui gură

 

BUCAL

... BUCÁL , - Ă , bucali , - e , adj . Care ține de gură , privitor la gură , care se face cu gura , se ia pe gură

 

ORAL

... ORÁL , - Ă , orali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Care se referă la gură , care aparține gurii ; bucal . 2. Care se transmite verbal , din gură în gură

 

BARĂ

BÁRĂ , bare , s . f . 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări . 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive . 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați ; p . ext . locul din instanță unde pledează avocații . 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr - un text . 5. Prag de nisip situat sub apă , de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu . 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre

 

CĂLUȘ

CĂLÚȘ , călușuri , s . n . 1. Bucată de lemn sau de metal care se pune între dinții dinainte ai unui animal , spre a - l forța să țină gura deschisă ; mototol de cârpe care se introduce în gura unei persoane , pentru a o împiedica să strige . 2. Bețișor care face parte din mecanismul de declanșare al capcanelor de lemn . 3. Mică piesă de lemn cu o formă specială , pe care se sprijină coardele întinse ale unui instrument muzical ; scaun . 4. Suport de lemn pe care pictorul își așază tabloul când lucrează ; șevalet . 5. Utilaj de foraj , pentru rotirea prăjinilor , folosit în forajul prin percuție sau în cel manual . 6. ( De obicei art . ) Numele unui dans popular cu figuri variate , jucat ( în preajma Rusaliilor ) de un grup de flăcăi ; melodie după care se execută acest dans ; călușar ( 1 ) , călușel ( 4 ) . - Cal + suf . -

 

CĂSCA

CĂSCÁ , casc , vb . I . 1. Tranz . A deschide gura pentru a vorbi , pentru a striga , pentru a mânca etc . 2. Intranz . A deschide gura mare printr - o mișcare de inspirare adâncă , urmată de o expirație prelungită , trădând oboseală , plictiseală și mai ales somn . 3. Refl . ( Despre obiecte ) A se deschide ( puțin ) ; a se

 

JIMBAT

... JIMBÁT , - Ă , jimbați , - te , adj . ( Reg . ; despre gură ) Cu buzele îndepărtate una de alta ( din cauza unui defect de conformație ) , lăsând să se vadă mereu dinții ; p . ext . ( despre oameni ) cu gura strâmbă ...

 

LIMBĂ

... LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din ... unui cuțit , a unui briceag etc . 6. Flacără de formă alungită . 7. Fâșie lungă și îngustă de pământ , de pădure etc . 8. Deschizătură , gură lăsată la cotețul de pescuit . 9. Compuse : ( Bot . ) limba - apei = broscariță ; limba - boului = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și țepoși , cu flori albastre , roz ...

 

PLESCĂIT

PLESCĂÍT , plescăituri , s . n . 1. Zgomot făcut de cineva cu gura când mănâncă repede și lacom ; sunet produs prin desprinderea bruscă a limbii de cerul - gurii sau a buzelor una de alta , prin care se exprimă mirarea , plăcerea , admirația . 2. Zgomot produs de un lichid sau de o substanță vâscoasă care se lovește sau care este lovită de un corp tare ; plescăire , plescăitură ; pleoscăit . 3. ( Rar )

 

SALIVĂ

... SALÍVĂ s . f . Lichid apos și puțin vâscos care se formează continuu în gură

 

   Următoarele >>>