Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IPOTETIC

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentru IPOTETIC.

ANTECEDENT

ANTECEDÉNT , antecedente , s . n . , adj . 1. S . n . Fapt , întâmplare anterioară unei anumite date sau stări . 2. Adj . Care se află înainte , care s - a întâmplat înainte . 3. ( Log . ) Primul termen al unei judecăți ipotetice , introdus prin conjuncția " dacă " ; p . gener . tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui

 

ANTIMATERIE

ANTIMATÉRIE s . f . Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule , care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur , dar , în situația în care ar intra în contact cu materia propriu - zisă , ambele s - ar anihila spontan , degajând o mare cantitate de energie . - Anti - + materie ( după fr . antimati�

 

ANTINEUTRINO

ANTINEUTRÍNO s . m . ( Fiz . ) Particulă ipotetică implicată în procesele nucleare . [ Pr . : - ne -

 

COMPLETITUDINE

... COMPLETITÚDINE s . f . ( Log . ) Proprietate a unui sistem ipotetic

 

CONSTRUCT

... CONSTRÚCT , constructe , s . n . ( Livr . ) Concept abstract realizat pe baza activității practice intuitive ; sistem teoretic ipotetic

 

CORONIU

... CORÓNIU s . n . Element chimic ipotetic aflat în coroana solară , căruia i - au fost atribuite unele linii spectrale produse în realitate de atomii puternic ionizați ai unor elemente cunoscute . - din fr ...

 

ETER

ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile

 

EXTRAPOLARE

EXTRAPOLÁRE , extrapolări , s . f . 1. ( Mat . ) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute ; extrapolație . 2. ( Fil . ) Extindere ipotetică a unei noțiuni , legi , teorii etc . de la un domeniu la altul ; trecere de la o idee la alta , mai complexă , cu o sferă mai largă

 

GRAVITON

GRAVITÓN , gravitoni , s . m . ( Fiz . ) Particulă ipotetică , considerată a fi cuanta câmpului de

 

IDIOPLASMĂ

IDIOPLÁSMĂ , idioplasme , s . f . Substanță celulară ipotetică , cu rol deosebit în procesele ereditare . [ Pr . : - di -

 

   Următoarele >>>