Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IRONIE

 Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru IRONIE.

IRONIZA

IRONIZÁ , ironizez , vb . I . Tranz . A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva ; a spune ironii pe seama cuiva ; a zeflemisi , a

 

MĂI

... de la egal la egal sau de la superior la inferior ; bă . 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație ; mirare , nedumerire ; neîncredere ; nemulțumire ; ironie

 

MUȘCĂTOR

... mușcători , - oare , adj . 1. Care mușcă ; care provoacă o senzație dureroasă de arsură , de usturime . 2. Fig . ( Despre persoane ; p . ext . despre cuvinte ) Plin de ironie

 

OXIMORON

... OXIMORÓN , oximoroane , s . n . Figură de stil care exprimă o ironie

 

PONT

... PONT ^2 , ponturi , s . n . I. 1. ( Fam . ) Aluzie răutăcioasă , ironie , împunsătură . 2. ( În limbajul jucătorilor de cărți ) Numele uneia dintre cărțile de joc ( considerată de obicei cu cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ...

 

SARCASM

... SARCÁSM , sarcasme , s . n . 1. Ironie

 

STRÂMT

... de generozitate ; lipsit de orizont . II. S . n . ( Pop . ; în expr . ) A fi la largul tău și la strâmtul altuia , se spune în ironie

 

UMOR

UMÓR s . n . Înclinare spre glume și ironii , ascunse sub o aparență de seriozitate ; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații ; p . ext . veselie ,

 

ZEFLEMEA

... ZEFLEMEÁ , zeflemele , s . f . Ironie

 

<<< Anterioarele