Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ISTORIC

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 80 pentru ISTORIC.

COMENTATOR

COMENTATÓR , - OÁRE , comentatori , - oare s . m . și f . Persoană care interpretează o operă literară , istorică etc . , autor de

 

CRESTOMAȚIE

CRESTOMAȚÍE , crestomații , s . f . Culegere de texte din diferiți autori , reprezentative pentru valoarea lor filologică , istorică , documentară etc . ; analecte . [ Var . : crestomatíe s .

 

CRONICĂ

... CRÓNICĂ , cronici , s . f . 1. Lucrare cu caracter istoric , obișnuită mai ales în evul mediu , care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale , politice și familiale ; letopiseț , hronic . 2. Articol de ziar ...

 

CRONOGRAF

CRONOGRAF ^2 , cronografe , s . n . Aparat automat de precizie , prevăzut cu un mecanism de ceasornic , care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare , folosit în fizică , în aviație , în sport etc . CRONOGRÁF^1 , cronografe , s . n . Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale , alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare . Cronograful lui Moxa . [ Var . : hronográf s .

 

CRONOLOGIE

CRONOLOGÍE , cronologii , s . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor ; succesiune în timp a evenimentelor ( istorice ) ; sistem adoptat pentru socotirea

 

DESCRIPTIVISM

DESCRIPTIVÍSM s . n . Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic , fără cercetarea dezvoltării lor istorice . - Descriptiv + suf . -

 

DIACRONIC

... DIACRÓNIC , - Ă , diacronici , - ce , adj . ( Despre o metodă de studiu , un punct de vedere etc . ) Care privește , expune , tratează fenomenele evolutiv , istoric

 

DIACRONIE

DIACRONÍE s . f . Evoluție , desfășurare istorică a unui fenomen ; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen . [ Pr . : di -

 

ECHISTICĂ

ECHÍSTICĂ s . f . Disciplină care studiază sistematizarea și arhitectura așezărilor rurale și urbane în perspectivă

 

EPOPEE

EPOPÉE , epopei , s . f . Poem epic de mari dimensiuni în versuri , în care se povestesc fapte eroice , legendare sau istorice , dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale ; epos ; p . ext . producție epică de mare

 

ERĂ

ÉRĂ , ere , s . f . 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt , real sau legendar , de la care se pornește numărătoarea anilor . 2. Epocă ( 1 ) . 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>