Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ISTORIE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 64 pentru ISTORIE.
BIZANTINOLOGÍE s . f . Disciplină care cercetează istoria , literatura , limba ( medio - greacă ) și arta bizantină ;
CATASTROFÍSM s . n . Teorie potrivit căreia toate schimbările din istoria pământului s - ar datora unor catastrofe periodice , urmate de noi acte de
CINEMATÉCĂ , cinemateci , s . f . 1. Arhivă în care se păstrează filmele cinematografice . 2. Cinematograf ( 1 ) în care sunt proiectate filme reprezentative din istoria
CLASICÍSM s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru aspectul moral , prin urmărirea unui ideal , prin disciplinarea imaginației și a sensibilității , prin ordine , echilibru și claritate . 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada
CODICOLOGÍE s . f . Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al
CRONOGRAF ^2 , cronografe , s . n . Aparat automat de precizie , prevăzut cu un mecanism de ceasornic , care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare , folosit în fizică , în aviație , în sport etc . CRONOGRÁF^1 , cronografe , s . n . Scriere cu caracter popular care reprezintă o sinteză a istoriei generale , alcătuită pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice și populare . Cronograful lui Moxa . [ Var . : hronográf s .
CRONOLOGÍE , cronologii , s . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor ; succesiune în timp a evenimentelor ( istorice ) ; sistem adoptat pentru socotirea
DIPLOMÁTIC^2 , - Ă , diplomatici , - ce , adj . Referitor la diplomație sau la diplomați ^2 , care aparține diplomației sau diplomaților ^2 . DIPLOMÁTIC^1 , - Ă , diplomatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea . 2. Adj . ( Rar ) Care aparține diplomelor și documentelor oficiale vechi , privitor la aceste diplome și
EGIPTOLOGÍE s . f . Ramură a orientalisticii care se ocupă cu studiul limbii , istoriei și culturii Egiptului
ELENÍSM s . n . 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane , cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec . I a . Cr . 2. Termen care denumește cultura Greciei antice și influențele exercitate de
EPIGRAFÍE s . f . Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi , făcute de obicei pe piatră , metal , lemn