Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LEGE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 563 pentru LEGE.

LEGAT

... Despre sosuri , dulcețuri etc . ) Îngroșat , devenit consistent . 3. Adv . În mod coerent , cu înțeles logic . - LEGÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) lega ^1 . 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă . 2. Broșare , cartonare a ...

 

LEGA

LEGÁ^2 , leghez , vb . I . Tranz . ( Înv . ) A lăsa ceva prin legat ^2 , prin testament ; a testa ^1 . LEGÁ^1 , leg , vb . I . I. Tranz . 1. A împreuna , a uni strâns ( printr - un nod , o fundă ) capetele de sfoară , de ață , de sârmă , de lanț etc . ( astfel încât să formeze un tot ) . 2. A închide la gură un sac , o pungă , o boccea etc . , adunând marginile și înnodându - le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă ; a strânge , a împacheta un obiect sau un material într - o învelitoare ( basma , sac , pungă etc . ) și a o închide în felul arătat . 3. A fixa , a strânge ceva cu o funie , cu un șiret etc . ca să nu se desfacă sau să nu se clatine . 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a - i pune scoarțe ; a broșa , a cartona ; p . restr . a coperta . II. 1. Tranz . A prinde , a agăța , a atârna un obiect de altul cu ...

 

LEGĂTOR

LEGĂTÓR , - OÁRE , legători , - oare , subst . I. S . m . și f . 1. Persoană specializată în legatul cărților . 2. Persoană care leagă snopii . II. S . f . Obiect cu care sau în care se leagă

 

LEGĂNA

LEGĂNÁ , leágăn , vb . I . 1. Tranz . A mișca lin într - o parte și în alta un copil ( cu leagănul sau cu brațele ) pentru a - l adormi . 2. Tranz . și refl . A ( se ) mișca într - o parte și în alta ; a ( se ) clătina , a ( se ) balansa . 3. Refl . ( Despre oameni ) A mișca ritmic ( în mers , în pas de dans etc . ) . - Probabil

 

LEGĂNARE

LEGĂNÁRE , legănări , s . f . Acțiunea de a ( se ) legăna și rezultatul ei ; clătinare , balansare , legănătură . - V.

 

LEGĂNAT

LEGĂNÁT^2 , - Ă , legănați , - te , adj . 1. ( Despre felul de a umbla ) Care se mișcă ritmic într - o parte și în alta ; bălăbănit ^2 . 2. Fig . ( Despre voce , vorbe ) Tărăgănat . - LEGĂNÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) legăna . - V.

 

LEGĂNEL

LEGĂNÉL , legănele , s . n . ( Pop . ) Diminutiv al lui leagăn ; legănaș , legănuș , legănuț . - Leagăn + suf . -

 

LEGĂTORIE

LEGĂTORÍE , legătorii , ( 1 ) s . f . 1. Atelier sau secție dintr - o întreprindere în care se cartonează sau se broșează cărți , reviste etc . 2. Meseria legătorului de cărți . - Legător + suf . -

 

LEGAȚIE

LEGÁȚIE , legații , s . f . Reprezentanță diplomatică permanentă inferioară în rang unei ambasade , condusă de un ministru plenipotențiar sau de un însărcinat cu

 

LEGAȚIUNE

LEGAȚIÚNE s . f . v .

 

   Următoarele >>>