Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MARGINE

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 198 pentru MARGINE.

ÎNCHIS

ÎNCHÍS^2 , - Ă , închiși , - se , adj . 1. ( Despre uși , ferestre , capace etc . ) Care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat ( prin balamale ) . 2. ( Despre obiecte care se pot desface ) Cu marginile sau cu părțile componente alăturate . împreunate . 3. ( Despre instituții , întreprinderi , localuri ) Care și - a întrerupt temporar sau definitiv activitatea . 4. ( Despre curți , terenuri ) Îngrădit , împrejmuit . 5. Fig . ( Despre ședințe , adunări ) Care se ține într - un cerc restrâns , fără participarea unor persoane străine de organizația , de societatea etc . respective . 6. ( Despre oameni ) Care este ținut în închisoare ; deținut . 7. Fig . ( Despre oameni și despre caracterul lor ) Retras , izolat . 8. ( Despre cer ) Înnorat , întunecat ; ( despre vreme ) cu cerul înnorat ; urât , ploios . ÎNCHÍS^1 s . n . Închidere . - V.

 

ÎNGURZI

ÎNGURZÍ , îngurzesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A strânge , a încreți marginile unei opinci , ale unei pânze , ale unui sac etc . cu o sfoară , cu o curelușă trecută prin mai multe

 

ȘANFRENA

ȘANFRENÁ , șanfrenez , vb . I. Tranz . A executa , manual sau cu ajutorul unei mașini , o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane , a unei piese , pentru a înlătura muchiile

 

ȘERFUI

ȘERFUÍ , șerfuiesc , vb . IV . Tranz . A subția marginea pieilor în timpul confecționării , pentru ca acestea să poată fi îndoite , suprapuse sau

 

ȘLIȚ

ȘLIȚ , șlițuri , s . n . 1. Scobitură în formă de șanț , făcută într - o piesă sau intr - un element de construcție . 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte , având un rol practic sau

 

ȘNURUIT

... ȘNURUÍT^1 s . n . Șnuruire . - V. șnurui . ȘNURUÍT^2 , - Ă , șnuruiți , - te , adj . 1. ( Despre registre , dosare etc . ) Cu foile prinse ( la o margine

 

ȘTIRBI

... A - și pierde dinții , a deveni știrb . 2. Refl . ( Despre vase de gospodărie și alte obiecte ) A pierde o părticică din margine ; a se ciobi ; ( despre instrumente de tăiat ) a avea lipsă o părticică ( sau mai multe ) din muchia tăișului ; a se ...

 

ȘTIRBIT

ȘTIRBÍT , Ă , știrbiți , - te , adj . 1. Cu marginea știrbă ; tocit ; ciobit . 2. Fig . Micșorat , diminuat ca însemnătate , ca valoare ; ( despre o lege , un drept etc . ) încălcat , nesocotit . - V.

 

ȘTIRBITURĂ

ȘTIRBITÚRĂ , știrbituri , s . f . 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi , a unui drept etc . ) . - Știrbi + suf . -

 

ȚUNDRĂ

ȚÚNDRĂ , țundre , s . f . ( Reg . ) Haină țărănească , largă și lungă până la genunchi , făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu găitane ; zeghe ,

 

ADNOTA

ADNOTÁ , adnotez , vb . I . Tranz . A face însemnări pe marginea unui text , care să explice , să întregească textul

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>