Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MOARTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 154 pentru MOARTĂ.

MORT

MORT , MOÁRTĂ , morți , - moarte , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. ( Despre ființe ) Care nu mai trăiește , care a murit . 2. ( Despre părți ...

 

MOARTE

MOÁRTE , morți , s . f . 1. Încetare a vieții , oprire a tuturor funcțiilor vitale , sfârșitul vieții ; răposare ; deces . 2. Omor , ucidere ; crimă , asasinat ; p . ext . măcel , masacru . 3. ( Înv . și pop . ) Mortalitate provocată de un flagel ; p . ext . molimă , epidemie . 4. Ceea ce pricinuiește sau se crede că pricinuiește moarte ( 1 ) . 5. Compuse : moartea - puricelui = plantă erbacee din familia compozitelor , cu tulpină dreaptă , ramificată , păroasă , cu flori gălbui , dispuse în capitule ( Inula conya ) ; ( Med . vet . ; reg . ) moartea - găinilor =

 

MORTĂCIUNE

MORTĂCIÚNE , mortăciuni , s . f . Stârv , hoit , leș de animale și de păsări ; p . ext .

 

MORTUAR

... MORTUÁR , - Ă , mortuari , - e , adj . Care ține de mort ( II ) , de moarte sau de înmormântare , privitor la mort

 

MACABRU

MACÁBRU , - Ă , macabri , - e , adj . 1. Care se referă la moarte sau la morți , care amintește de moarte . 2. Care inspiră groază ; înfiorător ,

 

MORȚEȘTE

... MORȚÉȘTE adv . ( Înv . și reg . ) Ca la mort ( II ) , ca după mort . - Mort

 

MORTAL

... MORTÁL , - Ă , mortali , - e , adj . L Care provoacă moartea , aducător de moarte ; ucigător . 2. Specific unui mort ( II ) , ca de mort

 

EȘAFOD

EȘAFÓD , eșafoduri , s . n . Platformă construită în evul mediu în piețe publice , pe care erau executați condamnații la moarte ; p . ext . condamnare la moarte , mai ales prin tăierea capului . [ Pl . și :

 

EUTANASIE

EUTANASÍE s . f . 1. Moarte fără dureri . 2. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav incurabil , pentru a - i curma o suferință îndelungată și grea . [ Pr . : e -

 

MORȚIU

MORȚÍU adv . A urla a morțiu ( Reg . ; în expr . ) = a urla lung și trist ( ca o prevestire de moarte ) . - Moarte + suf . -

 

MURITOR

MURITÓR , - OÁRE , muritori , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care își termină existența prin moarte , care este în mod inevitabil supus morții . 2. S . m . și f . Om ( considerat ca ființă trecătoare ) ; pământean . - Muri + suf . -

 

   Următoarele >>>