Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 175 pentru MUNTE.

MUNTOS

... MUNTÓS , - OÁSĂ , muntoși , - oase , adj . Cu munți , format din munți , bogat în munți ; de munte , al muntelui . - Munte

 

PLAI

... PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor ...

 

MONTAN

... MONTÁN , - Ă , montani , - e , adj . De munte , de la munte

 

ALUNAR

... ALUNÁR , alunari , s . m . I. Vânzător de alune . II. 1. Pasăre de munte cu penele cafenii stropite cu alb , care se hrănește cu alune , ghindă , semințe și insecte ; gaiță de munte

 

ANDIN

ANDÍN , - Ă , andini , - e , adj . Care aparține munților Anzi , care se referă la munții

 

BALCANIC

BALCÁNIC , - Ă , balcanici , - ce , adj . Din ( sau privitor la ) Munții Balcani sau din regiunea acestor

 

CREIER

CRÉIER , creieri , s . m . 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale , organ al gândirii și al conștiinței la om , situat în cutia craniană și compus din trunchiul cerebral , creierul mic și emisferele cerebrale . 2. Fig . Minte , inteligență , judecată . 3. ( În expr . ) Creierii ( sau creierul ) munților = locurile cele mai înalte și mai greu accesibile ale munților . [ Var . : ( înv . ) críer s .

 

CURMĂTURĂ

... CURMĂTÚRĂ , curmături , s . f . Depresiune , adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte

 

DAR

... piedică ) Însă . Ascult , dar nu înțeleg . 3. ( Adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte ) Mai mult decât atât , cu atât mai mult , darămite . Munte cu munte se întâlnește , dar om cu om . II. ( În propoziții conclusive ) Prin urmare , așadar , deci . Revin dar la primele idei . III. ( Introduce o propoziție interogativă ) Oare ...

 

FAȚĂ

FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre

 

   Următoarele >>>