Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 155 pentru MÂNĂ.

DEGET

... DEGET , degete , s . n . 1. Fiecare dintre prelungirile mobile , alcătuite din falange , cu care se sfârșește mâna sau talpa piciorului la om ori laba la unele animale . Îi dai un deget și - ți ia mâna toată . Sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul . 2. Compus : cinci - degete = plantă erbacee târâtoare , ale cărei frunze au cinci ...

 

MÂNARE

... MÂNÁRE , mânări , s . f . Acțiunea de a mâna și rezultatul ei ; mânat . - V. mâna

 

MANUAL

... cuprinde noțiunile de bază ale unei științe , ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice ; spec . carte de școală . 2. Adj . Care este făcut cu mâna

 

PRINDE

... PRÍNDE , prind , vb . III . I. 1. Tranz . A apuca ceva sau pe cineva cu mâna , cu ajutorul unui instrument etc . 2. Tranz . Fig . A lua cunoștință de ceva ( cu ochii , cu urechea , cu mintea ) ; a percepe ...

 

ÎNMÂNA

ÎNMÂNÁ , înmânez , vb . I . Tranz . A da ^2 , a remite , a preda în mână ceva cuiva . - În +

 

ÎNVÂRTECUȘ

ÎNVÂRTECÚȘ , învârtecușuri , ( 2 ) s . n . 1. ( În sintagma ) Ineluș - învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână . 2. ( Rar ) Întortochetură . [ Var . : ( reg . ) învârticúș s . n . ] - Învârteci ( înv . " a învârti " < învârti ) + suf . -

 

BĂTAIE

... BĂTÁIE , bătăi , s . f . I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect . 2. ( Înv . ) Luptă , bătălie . 3. ( În expr . ) A pune ( ceva ) la bătaie = a ) a oferi ( ceva ... b ) a risca ( ceva ) . II. 1. Lovire , izbire ( repetată ) a unui obiect de altul . 2. Lovitură dată într - un obiect ( cu mâna , cu ciocanul etc . ) 3. Zgomot ( ritmic ) produs de un motor sau de un mecanism în funcție . 4. Distanță până la care poate ajunge un proiectil ...

 

MÂNAȘ

... MÂNÁȘ , mânași , s . m . ( Reg . ) Vizitiu . - Mâna

 

MÂNER

... MÂNÉR , mânere , s . n . Parte a unui obiect care permite apucarea ( și manevrarea ) acestuia cu mâna

 

MÂNUȚĂ

MÂNÚȚĂ , mânuțe , s . f . Diminutiv al lui mână ; mânușiță , mânuriță . - Mână + suf . -

 

MÂNUI

... 1. A folosi un instrument , o unealtă , o armă cu ajutorul mâinilor . 2. A lua sau a duce cu mâna

 

   Următoarele >>>