Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NEBUN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru NEBUN.

NEBUNI

NEBUNÍ , nebunesc , vb . IV . Intranz . și tranz . ( Pop . ) A

 

NEBUNEȘTE

... NEBUNÉȘTE adv . 1. În mod necugetat , nesocotit ; orbește . 2. În mod excesiv ; foarte tare , foarte mult . - Nebun

 

DEMENT

... DEMÉNT , - Ă , demenți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . Alienat mintal , nebun . 2. Adj . De om nebun

 

NEBUNIE

... demență , alienație mintală . 2. Lipsă de judecată dreaptă , de minte , de cumpănire ; nechibzuință , nesocotință , prostie . 3. Faptă , vorbă etc . nesocotită , extravagantă , prostie ; faptă de om nebun

 

NEBUNIRE

NEBUNÍRE s . f . ( Rar ) Acțiunea de a nebuni și rezultatul ei . - V.

 

NEBUNIT

... NEBUNÍT , - Ă , nebuniți , - te , adj . ( Rar ) înnebunit , nebun

 

ÎNNEBUNI

... ÎNNEBUNÍ , înnebunesc , vb . IV . Intranz . A fi atins de nebunie , de demență ; a deveni nebun

 

ÎNNEBUNIT

... ÎNNEBUNÍT , - Ă , înnebuniți , - te , adj . Care este atins de nebunie , de demență ; nebun

 

ȚICNIT

... ȚICNÍT , - Ă , țicniți , - te , adj . 1. ( Fam . ) Smintit , zăpăcit , țăcănit , nebun

 

ALIENAT

... ALIENÁT , - Ă , alienați , - te , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care suferă de o boală mintală ; nebun

 

   Următoarele >>>