Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OM

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 206 pentru OM.

ORĂDEAN

ORĂDEÁN , - Ă , orădeni , - e , s . m . , adj . 1. S . m . Persoană născută și crescută în municipiul Oradea . 2. Adj . , s . m . ( Locuitor ) din municipiul Oradea . - Oradea ( n . pr . ) + suf . -

 

ORĂTANIE

ORĂTÁNIE , orătănii , s . f . Pasăre de curte . [ Var . : orăt ? nie , orăténie s .

 

ORĂTENIE

ORĂTÉNIE s . f . v .

 

VOMĂ

VÓMĂ , vome , s . f . Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului , uneori și al intestinului subțire , provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali ; vomare , vomitare ,

 

ORĂCĂI

ORĂCĂÍ , pers . 3 or ? căie , vb . IV. Intranz . ( Despre broaște ) A scoate strigătul caracteristic

 

ORÂNDAȘ

ORÂNDÁȘ , orândași , s . m . ( Reg . ) 1. Arendaș . 2. Cârciumar . - Orândă ^2 + suf . -

 

ORÂNDUIALĂ

ORÂNDUIÁLĂ , orânduieli , s . f . 1. Rânduială , ordine , întocmire , organizare . 2. ( Înv . ) Hotărâre , dispoziție , ordin ; ( concr . ) act care conține o hotărâre . 3. Orânduire socială . [ Pr . : - du - ia - ] - Orândui + suf . -

 

ORĂȘEAN

ORĂȘEÁN , - Ă , orășeni , - e s . m . și f . Locuitor al unui oraș . - Oraș + suf . -

 

ORĂȘEL

ORĂȘÉL , orășele , s . n . Diminutiv al lui oraș ; oraș mic . - Oraș + suf . -

 

ORĂȘENESC

ORĂȘENÉSC , - EÁSCĂ , orășenești , adj . Care aparține orașului , privitor la oraș , ca la oraș ; urban , citadin . - Orășean + suf . -

 

ORĂȘENIE

ORĂȘENÍE , orășenii , s . f . ( Rar ) Orășenism . - Orășean + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>