Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1605 pentru PL.

PLÂNS

PLÂNS ^2 , - Ă , plânși , - se , adj . Care a plâns , care poartă urme de lacrimi . V. plânge . PLÂNS ^1 , plânsuri , s . n . Faptul de a ( se ) plânge ; tânguire ; ( concr . ) lacrimi ; plânset , plânsoare . V.

 

PLÂNSOARE

PLÂNSOÁRE , plânsori , s . f . 1. Plâns ^1 . 2. ( Înv . și reg . ) Cerere , jalbă . 3. Nume dat în popor unor boli ( de copii ) care provoacă insomnii și plânset necontenit . - Plâns ^1 + suf . -

 

PLĂCEA

PLĂCEÁ , plac , vb . II . Intranz . și tranz . ( Cu subiectul logic în dativ ) 1. A agrea sau a fi agreat , a simpatiza sau a fi simpatizat . 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație , de plăcere , de iubire față de o persoană de sex opus , a - i fi drag , a îndrăgi . 3. A avea un sentiment de satisfacție , de mulțumire , de delectare ; a - i fi agreabil , a - i fi pe

 

PLĂCERE

PLĂCÉRE , plăceri , s . f . 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei ; stare afectivă , fundamentală , determinată de satisfacerea unor tendințe , a unor cerințe vitale ; sentiment sau senzație de mulțumire , de bucurie , provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră . 2. Distracție , petrecere ; desfătare , agrement . 3. Dorință , voie , chef ,

 

PLĂCINTAR

PLĂCINTÁR , plăcintari , s . m . Persoană care face sau vinde plăcinte . - Plăcintă + suf . -

 

PLĂCUT

PLĂCÚT , - Ă , plăcuți , - te , adj . Care place ; simpatic , agreabil . - V.

 

PLĂNUI

PLĂNUÍ , plănuiesc , vb . IV . Tranz . A face planuri ; a pregăti ceva ( în minte ) pentru viitor ; p . ext . a pune la cale , a unelti , a

 

PLĂNUIRE

PLĂNUÍRE , plănuiri , s . f . Acțiunea de a plănui și rezultatul ei . - V.

 

PLĂNUIT

PLĂNUÍT , - Ă , plănuiți , - te , adj . Pregătit pentru viitor ; pus la cale , uneltit , urzit . - V.

 

PLĂPUMAR

PLĂPUMÁR , plăpumari , s . m . Persoană care se ocupă cu confecționarea ( și cu vânzarea ) plăpumilor . - Plapumă + suf . -

 

PLĂSEA

PLĂSEÁ , plăsele , s . f . 1. Fiecare dintre cele două părți de metal , de os , de lemn etc . care acoperă mânerul unui cuțit , al unui briceag , al unui pumnal etc . ; p . ext . mâner . 2. ( Neobișnuit ) Șild . [ Var . : prăseá s . f . ] - Plasă ^1 + suf . -

 

   Următoarele >>>