Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POLIGONAL

 Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru POLIGONAL.

LESPEDE

LÉSPEDE , lespezi , s . f . Placă poligonală de piatră naturală ( prelucrată ) , de dimensiuni mari , cu care se acoperă mormintele , se pavează interiorul unor edificii , aleile etc . - Et .

 

PIRAMIDĂ

PIRAMÍDĂ , piramide , s . f . 1. Poliedru cu baza poligonală și fețele triunghiulare , care se unesc într - un vârf comun . 2. Monument funerar gigantic de piatră în formă de piramidă ( 1 ) , ridicat pentru faraonii Egiptului antic ; p . gener . edificiu arhitectonic monumental în formă de piramidă ( 1 ) . 3. Grămadă ( mare ) de obiecte aranjate în formă de piramidă ( 1 ) . 4. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi , alcătuit dintr - un stâlp înalt din vârful căruia pornesc 6 - 8 sârme fixate cu câte un țăruș lângă fiecare butuc de viță . 5. ( Anat . ; în sintagma ) Piramidă bulbară = fiecare dintre proeminențele cordoanelor anterioare ale măduvei spinării , la nivelul bulbului

 

POLIEDRU

POLIÉDRU , poliedre , s . n . ( Geom . ) Corp solid mărginit de mai multe suprafețe plane poligonale . [ Pr . : - li -

 

REDUTĂ

REDÚTĂ , redute , s . f . 1. Mic fort de apărare , de formă poligonală , înconjurat de șanțuri , folosit în trecut pentru apărarea circulară . 2. ( Înv . ) Local public de petrecere cu muzică și

 

TAMBUR

TAMBÚR , tambure , ( 1 , 2 ) s . n . , tamburi , ( 3 ) s . m . 1. S . n . Piesă în formă de cilindru gol , fixă sau mobilă în jurul unui ax , făcută din metal , din lemn etc . , cu diverse întrebuințări în tehnică ; tobă . 2. S . n . Porțiune de prismă poligonală goală sau de cilindru gol , interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit . 3. S . m . ( Ieșit din uz )

 

TROMPĂ

... a realiza un vid . 5. Element de construcție în formă de boltă trunchiată , înlesnind de obicei trecerea de la un plan pătrat la un plan poligonal

 

TUL

TUL , tuluri , s . n . Țesătură de mătase , de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie , alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale . [ Pr . : t�

 

TURLĂ

TÚRLĂ , turle , s . f . 1. Construcție de formă cilindrică sau prismatică poligonală , de înălțime relativ mare , care face parte din complexul arhitectural al bisericilor , înălțându - se deasupra acoperișului . 2. Construcție de lemn , de metal etc . așezată deasupra gurii unei sonde , care servește ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele , de dimensiuni mari , în cursul forajului sau exploatării

 

<<< Anterioarele