Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREPOZIȚIE

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru PREPOZIȚIE.

CUCURIGU

CUCURÍGU interj . , s . n . 1. Interj . Cuvânt care imită cântecul cocoșului . 2. S . n . ( Glumeț ; precedat de prepoziția " la " ) Etajul cel mai înalt al unei case , mansardă ; galerie ( la teatru ) . -

 

GERUNDIV

GERUNDÍV , gerundive , s . n . ( în limba latină ) Adjectiv verbal cu sens pasiv , derivat de la tema gerunziului ; ( în limba franceză ) una dintre formele participiului prezent , precedate de prepoziția "

 

GRAȚIE

... pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect , mișcare etc . ; farmec . 2. Bunăvoință , preferință , favoare de care se bucură cineva . 3. ( Cu valoare de prepoziție

 

PLUS

... operația de adunare ( a mărimilor între care se găsește ) sau caracterizează numerele sau mărimile pozitive ( dacă se găsește înaintea acestora ) . ( Cu valoare de prepoziție

 

PREPOZIȚIONAL

... PREPOZIȚIONÁL , - Ă , prepoziționali , - e , adj . ( Despre anumite construcții gramaticale ) Format cu o prepoziție

 

PREPOZIȚIUNE

... PREPOZIȚIÚNE s . f . v . prepoziție

 

SLAVĂ

... la sg . ) Glorie , faimă , renume . 2. Înaltul cerului , văzduh . 3. ( Bis . ) Măreție , grandoare a divinității . 4. ( Înv . ; construit cu dativul ; cu valoare de prepoziție

 

SUPIN

SUPÍN , supine , s . n . Mod nepersonal al unui verb , precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile " de " , " la " etc . , având aceeași formă ca participiul trecut , de care se deosebește prin aceea că nu este