Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RECUNOAȘTE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 86 pentru RECUNOAȘTE.

AUTENTIC

AUTÉNTIC , - Ă , autentici , - ce , adj . Care este conform cu adevărul , a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială ; recunoscut ca propriu unui autor sau unei

 

BAN

BAN ^2 , bani , s . m . 1. Guvernator al unei regiuni de graniță în Ungaria feudală . 2. ( Titlu și funcție de ) mare dregător în Țara Românească după sec . XV ; ( și în forma mare ban ) ( titlu purtat de ) boierul care guverna Banatul Severinului , apoi Oltenia . BAN ^1 , bani , s . m . 1. Unitate monetară și monedă egală cu a suta parte dintr - un leu ; p . restr . monedă măruntă , divizionară a leului . 2. Echivalent general al valorii mărfurilor ( fiind el însuși o marfă ) ; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată ; argint (

 

BIBLIE

BÍBLIE , biblii , s . f . Carte sacră a mozaismului și a creștinismului , alcătuită din Vechiul Testament și din Noul Testament , acesta din urmă fiind recunoscut numai de

 

BON

BON , bonuri , s . n . 1. Bilet provizoriu pe baza căruia se eliberează o marfă , un bun etc . 2. Hârtie de valoare emisă de stat sau de o instituție financiară recunoscută de

 

BREVETA

... BREVETÁ , brevetez , vb . I. Tranz . A recunoaște

 

BREVETAT

BREVETÁT , - Ă , brevetați , - te , adj . ( Despre invenții ) care a fost recunoscut printr - un brevet ; patentat ( 1 ) . - V.

 

CĂI

... CĂÍ , căiesc , vb . IV . Refl . A - i părea cuiva rău , a regreta , a recunoaște

 

CATOLICISM

... CATOLICÍSM s . n . Confesiune creștină care recunoaște primatul papei , infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală , purcederea " Sfântului Duh " de la Dumnezeu - Tatăl și de la Dumnezeu - Fiul , existența purgatoriului ...

 

CINIC

... și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște

 

CONȘTIINȚĂ

CONȘTIÍNȚĂ , conștiințe , ( rar ) s . f . 1. ( Fil . ) Sentiment , intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență ; p . ext . cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său . 2. Faptul de a - și da seama ; înțelegere . 3. ( În opoziție cu existența , materia ) Gândire , spirit . 4. Sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită . 5. ( În sintagma ) Libertate de conștiință = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă , filozofică etc . [ Pr . : - ști -

 

CONCEPTUALISM

... CONCEPTUALÍSM s . n . Concepție filosofică scolastică , inițiată de Abélard , care recunoaște

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>