Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELIGIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 125 pentru RELIGIE.

GRECO-ORIENTAL

GRECO - ORIENTÁL , - ORIENTÁL , - Ă , greco - orientali , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care ține de religia ortodoxă , privitor la religia ortodoxă ; ortodox , greco - răsăritean . 2. S . m . și f . Persoană care aderă la religia ortodoxă ; ortodox , greco - răsăritean . [ Pr . : - ri - en - ] - Grec +

 

CATIHET

... CATIHÉT , catiheți , s . m . Persoană care preda copiilor catehismul , dogmele religiei ; profesor de religie

 

CULT

... prin acte rituale ; totalitatea ritualurilor unei religii . 2. Sentiment exagerat de admirație , de respect , de venerație , de adorație față de cineva sau de ceva . 3. Religie

 

INTERCONFESIONAL

INTERCONFESIONÁL , - Ă , interconfesionali , - e , adj . Care se referă la relația dintre mai multe confesiuni sau religii ; care are loc între mai multe confesiuni sau religii . [ Pr . : - si -

 

ISLAM

... ISLÁM s . n . Religie monoteistă întemeiată , în sec . VII , de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa ; mahomedanism , islamism ; p . ext . totalitatea mahomedanilor ; totalitatea țărilor sau popoarelor de ...

 

MOZAISM

... MOZAÍSM s . n . Religie monoteistă ( practicată de evrei ) , ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament ; religie

 

NECREDINCIOS

NECREDINCIÓS , - OÁSĂ , necredincioși , - oase , adj . , s . m . și f . 1. ( Om ) care își calcă cuvântul dat ; ( om ) infidel . 2. ( Om ) care nu se încrede ( ușor ) în ceva . 3 , ( Om ) care nu crede în nici o doctrină religioasă ; ateu ; ( om ) care se abate de la dogmele unei religii , în special de la dogmele religiei creștine ;

 

NERELIGIOS

... NERELIGIÓS , - OÁSĂ , nereligioși , - oase , adj . l . Care nu are o religie

 

ORDIN

ÓRDIN , ordine , s . n . 1. Dispoziție obligatorie , scrisă sau orală , dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai ; poruncă . 2. Decorație superioară medaliei . 3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică , superioară familiei și inferioară clasei . 4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli , pentru a forma un ansamblu armonios și regulat . 5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii , care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective . 6. Rang , categorie ( după

 

RELEGE

... RELÉGE , relegi , s . f . ( Înv . ) Religie . - Contaminare între religie

 

   Următoarele >>>