Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REȘEDINȚĂ
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru REȘEDINȚĂ.
EMPIRÉU s . n . ( În mitologia greco - romană ) Partea cea mai de sus a bolții cerești , unde se credea că se află locașul zeilor ; reședința
ISPRĂVNICÍE , isprăvnicii , s . f . 1. Funcția de ispravnic . 2. Instituție condusă de ispravnic ; reședința ispravnicului . - Ispravnic + suf . -
... PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale ...
POÁRTĂ , porți , s . f . 1. Deschidere amenajată într - un zid , într - un gard etc . în care s - au prins cu balamale tăblii de lemn , de fier etc . pentru a permite accesul din interior în exterior și invers ; deschizătura împreună cu tăblița , cu balamalele etc . ; tăblia care închide deschizătura . 2. Ușă la intrarea principală a unei clădiri ; p . ext . casă , gospodărie . 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine . 4. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr - o bară orizontală ( de care se prinde o plasă ) , instalat pe terenurile de sport , în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive ( fotbal , handbal , hochei etc . ) . 5. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți ; pas , trecătoare , defileu . 6. ( Înv . ; în epoca suzeranității turcești asupra țărilor române ) Reședința , curtea sultanului sau a unui pașă ; p . ext . Imperiul
PRETÓRIU , pretorii , s . n . 1. ( La romani ) Reședința pretorului , sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești . 2. ( Înv . ) Sală de judecată ( în incinta unui tribunal ) ; p . gener . tribunal . 3. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai
... REZIDÉNȚĂ , rezidențe , s . f . Reședință
... TAHT , tahturi , s . n . ( Înv . ) 1. Reședință a unei subprefecturi sau a altei administrații locale . 2. Stație de poștă ; poștă . 3. Tron împărătesc ; scaun domnesc . [ Var . : tact , taft ...
VÍLĂ , vile , s . f . 1. Denumire dată , în Imperiul Roman , unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral exploatat de marii proprietari de sclavi . 2. Locuință cu înfățișare voit rustică , elegantă și spațioasă , situată într - o grădină . 3. ( În evul mediu ) Denumire care desemna diferite forme de așezări ( obștea țărănească , satul liber , satul dependent de domeniul stăpânului feudal și , uneori , centrul