Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RITUAL

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 57 pentru RITUAL.

CUNUNĂ

CUNÚNĂ , cununi , s . f . 1. Împletitură în formă circulară , făcută din flori , frunze sau ramuri ( care se pune pe cap ) . 2. Coroană care se acorda în antichitate învingătorilor ( în război și la concursurile sportive sau literare ) . 3. Coroană care se așază pe capul celor care se căsătoresc după ritualul religios . 4. Funie , împletitură de ceapă , de usturoi etc . 5. Grindă principală cu care se închide în partea de sus un perete de lemn și pe care se reazemă celelalte grinzi ale tavanului și ale

 

CUNUNAT

CUNUNÁT , - Ă , cununați , - te , adj . Căsătorit ( după ritualul religios ) . - V.

 

DANS

... n . 1. Ansamblu de mișcări ritmice , variate ale corpului omenesc , executate în ritmul unei melodii și având caracter religios , de artă sau de divertisment . Dans ritual . Dans popular . Dans de caracter . Dans de salon . Dans modern . Dans clasic ( sau academic ) = ansamblu de mișcări artistice convenționale care constituie baza tenhică a ...

 

DENIE

DÉNIE , denii , s . f . ( În ritualul creștin ortodox ) Slujbă religioasă de seară în fiecare zi a săptămânii dinaintea

 

EXOTERIC

EXOTÉRIC , - Ă , exoterici , - ce , adj . ( Despre doctrine filozofice sau ritualuri religioase ) Accesibil sau destinat tuturor ;

 

EXTAZ

EXTÁZ , extaze , s . n . 1. Stare psihică de mare intensitate , caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare , imobilitate , scăderea controlului asupra propriei persoane , euforie , halucinații etc . , care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase . 2. Admirație profundă , nețărmurită ; adorație ,

 

EZOTERIC

EZOTÉRIC , - Ă , ezoterici , - ce , adj . ( Despre doctrine , ritualuri etc . ) Care poate fi înțeles numai de către cei inițiați ; ascuns ,

 

EZOTERISM

... EZOTERÍSM s . n . Transmitere a unei doctrine , a unui ritual

 

FARISEU

FARISÉU , farisei , s . m . 1. Membru al unei grupări politico - religioase la vechii evrei , care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios . 2. Fig . Om ipocrit , fățarnic ,

 

HABOTNICIE

HABOTNICÍE , habotnicii , s . f . Faptul de a fi habotnic ; purtare sau deprindere de habotnic ; zel exagerat pentru respectarea ritualurilor religiei ; bigotism . - Habotnic + suf . -

 

HAHAM

HAHÁM , hahami , s . m . 1. Persoană însărcinată cu tăierea rituală a vitelor și a păsărilor la mozaici . 2. ( Înv . )

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>