Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂDĂCINĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 180 pentru RĂDĂCINĂ.
PĂTRUNJÉL , p ă trunjei , s . m . Plantă erbacee legumicolă , cu tulpina înaltă , cultivată pentru rădăcina pivotantă , albă și pentru frunzele ei aromate , întrebuințate în alimentație și în medicina populară ( Petroselinum hortense ) ; p . restr . frunzele sau rădăcina acestei
PIVOTÁNT , - Ă , pivotanți , - te , adj . 1. ( Tehn . ) Care poate pivota . 2. ( Despre rădăcinile unor plante ) La care rădăcina principală se dezvoltă mult , pătrunzând adânc , vertical , în
... prin rădăcini , caracterizându - se prin prezența clorofilei , prin faptul că membrana celulei este formală din celuloză și , în cazul speciilor superioare , prin alcătuirea corpului din rădăcină
... corpului respectiv ; apăsare . 2. ( În sintagma ) Presiune arterială = tensiune . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Presiune radiculară = presiune din celulele vii ale rădăcinii care împinge apa în rădăcină
... RĂDĂCINÍȘ s . n . ( Cu sens colectiv ) Mulțime de rădăcini . - Rădăcină
... e , adj . , s . m . I. Adj . 1. De bază , fundamental , esențial . 2. Care preconizează reforme adânci , acțiuni hotărâtoare ; schimbări fundamentale . II. S . m . 1. ( Mat . ) Rădăcină . 2. ( Chim . ) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într - o reacție chimică și care se comportă ca un element unic . 3. ( Lingv . ) Rădăcină
RADICÁNT , - Ă , radicanți , - te , adj . ( Despre tulpini ) Care are capacitatea de a emite rădăcini ; ( despre plante ) agățător prin rădăcini
... RADICÉLĂ , radicele , s . f . Rădăcină
... RADÍCULĂ , radicule , s . f . Rădăcină a plantulei din sămânță , care , după încolțirea seminței , se transformă în rădăcină
RIDÍCHE , ridichi , s . f . Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor , cu frunze adânc crestate , cu rădăcina sferică sau conică , alungită , cărnoasă , umflată , comestibilă ( Raphanus sativus ) ; p . restr . rădăcina comestibilă a