Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMĂNA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru SEMĂNA.

SEMĂNARE

... SEMĂNÁRE^2 , semănări , s . f . ( Înv . ) Asemănare . - V. semăna ^2 . SEMĂNÁRE^1 s . f . Acțiunea de a semăna ^1 și rezultatul ei ; semănat . - V. semăna

 

ARUNCA

... ajungă la o distanță oarecare , imprimându - i o mișcare violentă ; a azvârli . 2. Tranz . a împrăștia sămânța pentru a semăna . 3. Tranz . A îndepărta ceva rău , nefolositor ; a lepăda . 4. Tranz . A răspândi lumină , umbră etc . 5. Tranz . Fig ... Intranz . A da cu ceva în cineva . 7. Refl . ( Pop ; în expr . ) A se arunca în partea cuiva = a semăna

 

LAN

LAN , lanuri , s . n . Suprafață de teren agricol semănată cu același fel de plante ( în special cereale ) ; holdă ; p . ext . plantele semănate pe acest teren ( și aflate într - un stadiu înaintat de

 

SEMĂNĂTOR

... 1 . 2. S . f . Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă , repartizându - le uniform . - Semăna

 

SEMĂNĂTURĂ

... SEMĂNĂTÚRĂ , semănături , s . f . 1. Însămânțare . 2. ( La pl . ) Plante ieșite din sămânța semănată . 3. Loc , teren însămânțat . - Semăna

 

ÎNSĂMÂNȚA

... ÎNSĂMÂNȚÁ , însămânțez , vb . I . Tranz . 1. A pune în pământ semințele unei culturi ; a semăna

 

ÎNSĂMÂNȚAT

ÎNSĂMÂNȚÁT^2 , - Ă , însămânțați , - te , adj . Care a fost semănat ; în care s - au făcut însămânțări . - V. însămânța . ÎNSĂMÂNȚÁT^1 s . n . Însămânțare . - V.

 

ÎNVRĂJBITOR

ÎNVRĂJBITÓR , - OÁRE , învrăjbitori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care seamănă vrajbă , dușmănie , care ațâță la ură . - Învrăjbi + suf . -

 

ȚELINĂ

ȚÉLINĂ^2 , țelini , s . f . 1. Pământ care nu s - a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat ; pârloagă . 2. Pășune , fâneață ( naturală sau semănată ) . ȚÉLINĂ^1 , țeline , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu frunze mari , penate , cu flori albe , cu un rizom gros , globulos și cărnos , cultivată ca plantă culinară ( Apium

 

AȚĂ

AȚĂ , ațe , s . f . 1. Fir subțire ( de bumbac , de in , de cânepă etc . ) folosit la cusut , la fabricat țesături etc . 2. Fir care seamănă cu ața ( 1 ) sau care are întrebuințările ei . 3. Fâșie de metal subțire , formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte . 4. Compus : ață - de - mare = a ) plantă acvatică cu tulpină scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui ( Ruppia rostellata ) ; b ) peștișor marin cu corpul filiform , cu o singură înotătoare ( Nerophis

 

ADUCE

... a pricinui , a cauza . 4. Tranz . A face să ajungă într - o anumită situație , stare . 5. Intranz . A semăna

 

   Următoarele >>>