Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STATORNIC

 Rezultatele 21 - 24 din aproximativ 24 pentru STATORNIC.

STĂTĂTOR

STĂTĂTÓR , - OÁRE , stătători , - oare , adj . 1. Care stă pe loc , care nu se mișcă , imobil , fix ; ( în special despre ape ) care nu curge . 2. ( Înv . : despre oameni ) Cu locuința statornică ; stabil . 3. ( În loc . adj . ) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri , care nu depinde de nimeni sau de nimic ; independent . - Sta + suf . -

 

STABIL

... 1. Care este bine așezat sau fixat , care nu se răstoarnă , care nu se clatină ; trainic , solid . 2. Care nu se schimbă , care nu fluctuează ; statornic

 

STABILI

STABILÍ , stabilesc , vb . IV . 1. Tranz . A determina , a fixa ; a hotărî , decide , a preciza . 2. Tranz . A aduce dovezi , a demonstra ; p . ext . a descoperi . 3. Tranz . A înfăptui , a realiza ; a întemeia , a înființa , a institui . 4. Tranz . și refl . A ( se ) așeza ( definitiv ) într - un loc ; a ( se ) statornici , a ( se )

 

STABILIZA

STABILIZÁ , stabilizez , vb . I . 1. Refl . și tranz . A deveni sau a face să fie stabil ; a ( se ) consolida , a ( se ) întări ; a ( se ) statornici . 2. Tranz . A fixa puterea de cumpărare a monedei naționale la un anumit

 

<<< Anterioarele