Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STIMUL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru STIMUL.

ÎMBOLDIRE

... ÎMBOLDÍRE , îmboldiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) îmboldi și rezultatul ei ; fig . îndemn , stimul

 

EFECTOR

EFECTÓR , efectori , s . m . ( Biol ; adesea adjectival ) 1. Organ care acționează sub comanda sistemului nervos central la stimuli externi sau interni primiți de organele receptoare . 2. Substanță care modifică activitatea unor

 

EXTEROCEPTIV

EXTEROCEPTÍV , - Ă , exteroceptivi , - ce , adj . ( Anat . ; despre căile sensibilității ) Care transmite centrilor nervoși stimuli din mediul

 

EXTEROCEPTOR

EXTEROCEPTÓR , exteroceptori , s . m . ( Anat . ) Organ din sistemul nervos central care receptează stimuli din mediul

 

PARATONIE

PARATONÍE , paratonii , s . f . 1. ( Med . ) Tulburare a tonusului muscular . 2. ( Bot . ) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli

 

PSIHOFIZIC

PSIHOFÍZIC , - Ă , psihofizici , - ce , s . f . , adj . 1. Curent psihologic care studiază pe cale experimentală raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici și intensitatea stărilor psihice corespunzătoare , dând o formulare matematică concluziilor obținute . 2. Adj . Care aparține psihofizicii ( 1 ) , privitor la psihofizică . 3. Adj . Care aparține psihicului și fizicului , privitor la psihic și la

 

REOBAZĂ

REOBÁZĂ , reobaze , s . f . Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv , mușchi etc . , reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația . [ Pr . : re -

 

SENZORIAL

SENZORIÁL , - Ă , senzoriali , - e , adj . 1. Care privește organele de simț , care se realizează prin simțuri . 2. ( Fiziol . , Psih . ) Care are legătură cu producerea senzațiilor sau cu receptarea stimulilor externi sau interni ; senzitiv ( 1 ) . [ Pr . : - ri -

 

SIMȚ

SIMȚ , simțuri , s . n . 1. Facultate a oamenilor și a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioară cu ajutorul unor organe specifice ; funcțiune a organismului prin care acesta recepționează și prelucrează o anumită categorie de stimuli externi sau interni ; simțire . 2. Capacitate a omului de a înțelege , de a judeca , de a aprecia ; înclinare , aptitudine pentru

 

SUPRAEXCITAȚIE

... s . f . ( Fiziol . ) Creștere a procesului de excitație dintr - un țesut sau dintr - un organ care depășește ritmul funcțional normal , datorită acțiunii unui stimul

 

   Următoarele >>>