Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRĂLUCIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 57 pentru STRĂLUCIRE.

NOVĂ

... NÓVĂ , nove , s . f . Stea variabilă a cărei strălucire

 

SPLENDOARE

... SPLENDOÁRE , splendori , s . f . Frumusețe fără seamăn ( și plină de fast , de strălucire ) ; strălucire

 

ÎNTUNECA

ÎNTUNECÁ , întúnec , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face întunecos , obscur ; a ( se ) lipsi de lumină . 2. Refl . ( Despre corpuri cerești ; la pers . 3 ) A - și pierde strălucirea , a suferi o eclipsă . 3. Refl . Fig . A se posomorî ; a se întrista . 4. Refl . A se închide la culoare . - Probabil lat . in - tunicare " a acoperi cu o

 

ȘLEFUI

ȘLEFUÍ , șlefuiesc , vb . IV Tranz . 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare , pilire , tăiere sau rindeluire , pentru a o netezi sau pentru a - i da o anumită formă ; a lustrui . 2. A tăia suprafața unei pietre ( prețioase ) în fațete fine ( pentru a - i mări valoarea și

 

ȘTERGE

ȘTÉRGE , șterg , vb . III . 1. Tranz . A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă . 2. Tranz . A face să nu se mai cunoască , să nu se mai vadă un text scris , un desen , răzând cu o gumă , trăgând linii deasupra etc . 3. Refl . A - și pierde strălucirea , relieful , culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare . 4. Tranz . și refl . A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe , a ( se ) pierde fără urmă , a face să dispară sau a dispărea din amintire , din minte . 5. Refl . și tranz . A trece foarte aproape de ceva sau de cineva , atingându - l ușor . 6. Tranz . Fig . ( Fam . ) A fura , a șterpeli . [ Perf . s . ștersei , part .

 

ȘTERS

... dintr - un text etc . ) Care nu se vede bine ; care a fost ras , tăiat cu o linie , suprimat . 2. Lipsit de culoare , de strălucire ; neclar , spălăcit , palid . 3. Care și - a pierdut forma , aspectul ; tocit . 4. Fig . ( Despre sunete , glas ) Lipsit de rezonanță ; stins . - V. șterge . ȘTERS ...

 

ARGINTIU

ARGINTÍU , - ÍE , argintii , adj . ( Adesea fig . ) Care are culoare și strălucirea argintului ( 1 ) ;

 

ASTROFOTOMETRIE

ASTROFOTOMETRÍE s . f . Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor

 

AUREOLĂ

... AUREÓLĂ , aureole , s . f . 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje , mai ales ale sfințelor ; nimb , aură . 2. Fig . Strălucire

 

BRIANȚĂ

... BRIÁNȚĂ s . f . ( Franțuzism ) Strălucire

 

BRIANTINĂ

... BRIANTÍNĂ s . f . Produs cosmetic gras , lichid sau de consistența unei paste , care servește pentru a da strălucire

 

   Următoarele >>>