Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUBORDIN

 Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru SUBORDIN.

TESTACEU

... TESTACÉU , testacee , s . n . ( La pl . ) Subordin de moluște al căror corp are un înveliș calcaros ; ( și la sg . ) moluscă aparținând acestui subordin

 

CIRCULAR

CIRCULÁR , - Ă , circulari , - e , adj . , s . f . 1. Adj . În formă de cerc ; care descrie un cerc . 2. Adj . , s . f . ( Dispoziție , directivă , ordin de serviciu ) care a fost trimis în scris , pentru a fi aplicat de cei în

 

DIRECTIVĂ

DIRECTÍVĂ , directive , s . f . Instrucțiune generală dată de un organ superior organelor în subordine , cu scopul de a îndruma , a orienta sau a determina activitatea , atitudinea , conduita

 

DISPOZIȚIE

DISPOZÍȚIE , dispoziții , s . f . 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într - o lege sau într - un regulament ; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior și obligatorie pentru organul în subordine . 2. Așezare a unor elemente într - un anumit loc , într - un anumit fel , într - o anumită ordine ; alcătuire , construcție după un anumit plan . 3. Stare sufletească ( bună sau rea ) ; p . ext . dorință ( momentană ) de a face un anumit lucru . [ Var . : dispozițiúne s .

 

INSTRUCȚIUNE

INSTRUCȚIÚNE , instrucțiuni , s . f . 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru . 2. Instrucție ( 1 ) . 3. ( La pl . ) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine ; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări . [ Pr . : - ți -

 

NOMENCLATURĂ

NOMENCLATÚRĂ , nomenclaturi , s . f . 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într - o anumită specialitate sau într - un anumit domeniu de activitate , de obicei organizați metodic . 2. Listă , catalog etc . conținând titluri de opere , nume proprii , denumiri ale obiectelor dintr - un domeniu ( organizate într - un anumit fel ) . 3. Spec . Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine , sub tutela

 

SUBORDONATOR

SUBORDONATÓR , - OÁRE , subordonatori , - oare , adj . Care subordonează , care are ceva sau pe cineva în subordine . Conjuncție subordonatoare = conjuncție care leagă propozițiile subordonate de propoziția regentă - Subordona + suf . -

 

TUTELĂ

TUTÉLĂ , tutele , s . f . 1. Acțiunea de a tutela ; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal ; tutelaj , epitropie . 2. Administrare , control etc . exercitate asupra unei instituții , organizații etc . aflate în subordine , asupra unui teritoriu dependent etc . 3. Sprijin , ocrotire ,

 

<<< Anterioarele