Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENCUIALĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 35 pentru TENCUIALĂ.

COȘCOVIT

COȘCOVÍT , - Ă , coșcoviți , - te , adj . ( Despre pereți , tencuieli , mobilă etc . ) Cojit , scorojit . - V.

 

COJI

COJÍ , cojesc , vb . IV . 1. Tranz . A curăța de coajă legume , fructe etc . 2. Refl . ( Despre răni cicatrizate , despre pielea arsă de soare ) A se curăța de coji ; a se descuama . 3. Refl . ( Despre pereți și despre tencuiala sau varul de pe ei ) A se degrada ( la suprafață ) prin umflare , crăpare etc . din cauza condițiilor de mediu ; a se

 

COJIT

COJÍT , - Ă , cojiți , - te , adj . 1. ( Despre legume , fructe etc . ) Care a fost curățat de coajă . 2. ( Despre piele ) de pe care s - au luat sau au căzut coji ; descuamat . 3. ( Despre pereți și despre varul sau tencuiala de pe pereți ) Degradat ( la suprafață ) prin umflare , crăpare etc . din cauza condițiilor de mediu ; coșcovit ,

 

DRIȘCĂ

DRÍȘCĂ , driște , s . f . Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala , mortarul ,

 

DRIȘCUI

DRIȘCUÍ , drișcuiesc , vb . IV . Tranz . A netezi tencuiala , betonul sau asfaltul cu drișca . - Drișcă + suf . -

 

FĂȚUIALĂ

FĂȚUIÁLĂ , fățuieli , s . f . 1. Fățuire . 2. Fig . ( Pop . ) Pălmuire ; bătaie dată cuiva ( peste față ) . 3. ( Concr . ) Strat subțire de mortar , bine netezit , care formează fața unei tencuieli . [ Pr . : - țu - ia - ] - Fățui + suf . -

 

FĂȚUIT

FĂȚUÍT^1 s . n . Fățuire . - V. fățui . FĂȚUÍT^2 , - Ă , fățuiți , - te , adj . ( Despre obiecte ) Cu suprafața netezită , lustruită , cu aspect frumos ; ( despre suprafața unei construcții ) cu tencuiala netezită . - V.

 

FĂȚUITOR

FĂȚUITÓR , - OÁRE , fățuitori , - oare , subst . 1. S . m . și f . Persoană care fățuiește . 2. S . n . Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn . 3. S . f . Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid ; drișcă . 4. S . n . Cuțit puțin curbat , cu două mânere , care servește , în tăbăcărie , la fățuirea manuală a pieilor . [ Pr . : - țu - i - ] - Fățui + suf . -

 

FRESCĂ

FRÉSCĂ , fresce , s . f . 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă . 2. Fig . Compoziție literară de dimensiuni mari , care înfățișează tabloul de ansamblu al unei epoci , al unei societăți

 

GLET

... GLET , gleturi , s . n . Strat subțire de var sau de ipsos aplicat peste tencuială

 

GRUND

GRUND , grunduri , s . n . 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafața unei piese , a unui obiect , a unui element de construcție care urmează să fie finisată . 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza , pe cartonul sau pe scândura pe care se pictează . 3. Strat de mortar aplicat pe zidărie , servind ca suport pentru tencuiala

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>