Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRASARE

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru TRASARE.

PLANȘETĂ

PLANȘÉTĂ , planșete , s . f . 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice . 2. ( Top . ; în sintagma ) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan , fără calcule prealabile , a unor figuri asemenea celor de pe teren . 3. ( Mar . ; în sintagma ) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului . 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de

 

TRĂGĂTOR

TRĂGĂTÓR , - OÁRE , trăgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . ( Despre vite ) Care efectuează o tracțiune ; de muncă , de povară . II. S . m . și f . 1. Persoană care trage ceva . 2. Persoană ( în special ostaș ) care trage cu o armă de foc ; trăgaci ( 2 ) . 3. Persoană care emite o trată . III. S . f . 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa . 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei , spre a o descălța . IV. S . n . Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor . - Trage + suf . -

 

TRAFORETĂ

... TRAFORÉTĂ , traforete , s . f . Șablon de trasare

 

TRASAJ

... TRASÁJ s . n . ( Rar ) Trasare

 

TRASATOR

TRASATÓR , trasatori , ( 1 ) s . m . , trasatoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Lucrător care execută trasarea unor piese brute . 2. S . n . Trasor ( 1 ) . - Trasa + suf . -

 

TRASOR

TRASÓR , trasoare , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , trasori , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Unealtă formată dintr - un ac de oțel cu mâner de lemn , folosită pentru a indica pe o piesă metalică brută contururile suprafețelor de prelucrat ; trasator ( 2 ) . 2. S . n . Unealtă de oțel cu mâner de lemn , folosită în legătorii pentru trasarea liniilor pe marginea scoarțelor îmbrăcate în piele sau pe marginea pielii la cotoare și la colțurile trase în piele , precum și la călcarea falțului la legăturile în pânză . 3. S . n . Glonț , proiectil învelit într - un material fosforic , care se aprinde în clipa descărcării , descriind în aer o traiectorie luminoasă . 4. S . m . ( Fiz . ) Izotop radioactiv al unui element stabil , pe care îl însoțește peste tot , permițând recunoașterea și urmărirea acestuia într - un

 

<<< Anterioarele