Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂSĂTURĂ

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 89 pentru TRĂSĂTURĂ.

CLASICISM

CLASICÍSM s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru aspectul moral , prin urmărirea unui ideal , prin disciplinarea imaginației și a sensibilității , prin ordine , echilibru și claritate . 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada

 

COLȚUROS

COLȚURÓS , - OÁSĂ , colțuroși , - oase , adj . 1. ( Despre pietre , bolovani etc . ) Care are unul sau mai multe colțuri ; plin de colțuri . 2. Fig . ( Despre fața oamenilor ) Cu trăsături proeminente ; osos . - Colțuri ( pl . lui colț ) + suf . -

 

COMPLEXIUNE

COMPLEXIÚNE , complexiuni , s . f . ( Rar ) Totalitatea trăsăturilor psihofîzice care caracterizează o persoană . [ Pr . : - xi -

 

COMPOZIȚIE

COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora

 

CONTEMPLATIVITATE

... CONTEMPLATIVITÁTE s . f . 1. Trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând , în esență , în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic , cât și gnoseologic . 2. Caracter contemplativ . - Contemplativ ...

 

CREIONA

CREIONÁ , creionéz , vb . I . Tranz . A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului ; a

 

CROCHIU

CROCHÍU , crochiuri , s . n . Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri , ale unui obiect , ale unui peisaj etc . ;

 

DEMASCULINIZAT

DEMASCULINIZÁT , - Ă , demasculinizați , - te , adj . Care și - a pierdut trăsăturile bărbătești . - V.

 

DESCOMPUNE

DESCOMPÚNE , descompún , vb . III . l . Tranz . A desface în părțile componente . 2. Refl . ( Despre materii și corpuri organice ) A se altera , a se strica ; a putrezi . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A - și schimba prin deformare caracterul , înfățișarea morală sau fizică ; ( despre față , trăsături etc . ) a se crispa , a se contracta . [ Perf . s . descompusei , part . descompus ] - Des ^1 - + compus ( după fr .

 

DISTINCT

DISTÍNCT , - Ă , distincți , - te , adj . 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare ; deosebit , diferit . 2. ( Adesea adverbial ) Clar , evident , lămurit ,

 

DISTINGE

DISTÍNGE , disting , vb . III . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice . 2. Refl . A se remarca , a ieși în evidență prin meritele , rezultatele , realizările sale . 3. Tranz . A vedea limpede , lămurit ; a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>