Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TĂBĂCI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 42 pentru TĂBĂCI.
BLANC ^2 , blancuri , s . n . Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite . BLANC ^1 s . n . 1. Piele tăbăcită , suplă și elastică , folosită în marochinărie . 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le
BRĂNUÍ , brănuiesc , vb . IV . Tranz . A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite , pentru a le face mai elastice , mai suple , mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice . - Et .
CHAMOIS s . n . Piele de căprioară , de cerb , de miel sau de oaie , tăbăcită printr - un procedeu special și folosită pentru unele confecții , pentru spălatul obiectelor metalice și ca filtru de benzină . [ Pr . : șamuá ] - Cuv .
CÓRIUM s . n . Strat de piele la animale cuprins între epidermă și stratul adipos subcutanat , format în cea mai mare parte dintr - un țesut conjunctiv și care , după o prelucrare corespunzătoare , se transformă în piele tăbăcită . [ Pr . : - ri - um ] - Cuv .
... CRUȘÍ , crușesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A argăsi , a tăbăci
DEPILÁ , depiléz , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit . 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față ( smulgându - l sau distrugându - l cu ajutorul razelor Roentgen , al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare ) , în scop igienic sau estetic ; a
DÚBĂ^2 , dube , s . f . 1. Luntre mică de pescuit ( în lacuri ) , construită dintr - un trunchi de copac scobit . 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn , în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții . DÚBĂ^1 , dube , s . f .
... DUBÍ , dubesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . A tăbăci , a argăsi . 2. Refl . ( Despre in , cânepă , etc . ) A se muia , a se topi , a se ...
DUBÍT , - Ă , dubiți , - te , adj . ( Reg . ) 1. ( Despre piei ) Argăsit , tăbăcit . 2. ( Despre in , cânepă etc . ) Muiat , topit , destrămat . - V.
ÉRHĂ s . f . ( Reg . ) Piele de vițel foarte subțire , bine tăbăcită , care se aplică pe bundițe și pe care se brodează
FĂLȚUÍ , fălțuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea . 2. A face unor scânduri , țigle etc . un falț ( care să permită îmbinarea lor ) . 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură ( în vederea manipulării , păstrării sau în vederea broșării ori a