Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UMIL
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru UMIL.
... OBSECVIÓS , - OÁSĂ , obsecvioși , - oase , adj . ( Livr . ) Care este excesiv de politicos , de respectuos ; servil , slugarnic , smerit , umil
... În antichitatea romană ) ( Persoană ) care făcea parte din plebe ( 1 ) , care aparținea plebei ; plebeian ( 1 ) . 2. ( Persoană ) care este asuprită , exploatată , plebeian ( 2 ) ; ( om ) sărac , umil
PLOCONÍ , ploconesc , vb . IV . Refl . 1. A se înclina , a se pleca cu respect , cu multă umilință , înaintea cuiva ; a saluta cu politețe ( exagerată ) . 2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva ; a se linguși , a se umili , a se
SLUGÁRNIC , - Ă , slugarnici , - ce , adj . ( Despre oameni ) Care are o atitudine umilă , lipsită de demnitate față de cei pe care îi slujește sau de care depinde ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care decurge dintr - o astfel de atitudine ; servil . - Slugar ( Înv . " slugă " < bg . ) + suf . -
SLUJ s . n . invar . ( în expr . ) A face ( sau a sta ) sluj = a ) ( despre câini sau despre alte animale ) a se ridica în două labe ; b ) fig . ( despre oameni ) a avea o atitudine lingușitoare , slugarnică ; a face cuiva temenele ; a se ploconi , a se
SMERÉNIE s . f . Atitudine umilă , supusă , respectuoasă ; comportare modestă , plină de bună -
SMERÍ , smeresc , vb . IV . Refl . A avea o atitudine umilă , modestă , supusă , plină de
SMERÍRE , smeriri , s . f . ( Înv . ) Faptul de a ( se ) smeri ; atitudine umilă , supusă , cucernică , evlavioasă , pioasă . - V.
... SMERÍT , - Ă , smeriți , - te , adj . Umil
SUPLICÁȚIE , suplicații , s . f . ( Livr . ) Rugăminte
UMILÍNȚĂ , umilințe , s . f . 1. Sentiment de inferioritate ; atitudine provocată de acest sentiment ; supunere . 2. Situație umilitoare impusă cuiva ; vorbă sau faptă care umilește , ofensează ; ofensă . - Umili + suf . -