Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URÎ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 100 pentru URÎ.

URÂȚENIE

URÂȚÉNIE , urâțenii , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi urât , starea a ceea ce este urât ; urâciune ( 2 ) . 2. ( Concr . ) Ființă urâtă sau obiect urât ; ceea ce este urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚEL

URÂȚÉL , - ÍCĂ , urâței , - ele , adj . Diminutiv al lui urât ( I ) ; cam urât . - Urât + suf . -

 

DUHNI

DUHNÍ , duhnesc , vb . IV . Intranz . 1. A răspândi un miros urât și greu ; a mirosi urât , a puți , a duhori . 2. ( Rar ; despre vânt ) A sufla ( cu putere ) , a răbufni , a

 

INFECT

INFÉCT , - Ă , infecți , - te , adj . 1. ( Despre mirosuri ) Greu , urât , puturos , rău ; ( despre aer ) stricat , viciat , greu . 2. ( Despre obiecte ) Cu aspect respingător , neîngrijit , murdar , urât , de calitate proastă ; rău . 3. ( Despre oameni și manifestările lor ) Cu caracter josnic , mârșav ,

 

NASOL

NASÓL , - OÁLĂ , nasoli , - oale , adj . , s . m . și f . ( Arg . ) 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) urât sau ridicol . 2. Adj . ( Despre obiecte ) De proastă calitate ; urât , uzat ;

 

PUTUROȘENIE

PUTUROȘÉNIE , puturoșenii , s . f . 1. Ceea ce miroase urât , ceea ce răspândește un miros greu ; miros greu , urât , răspândit de ceva sau de cineva . 2. Trândăvie ,

 

URÂȚIRE

URÂȚÍRE , urâțiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) urâți și rezultatul ei . - V.

 

ÎMPUȚICIUNE

ÎMPUȚICIÚNE , împuțiciuni , s . f . 1. ( Rar ) Miros greu ; putoare . 2. ( Concr . ) Lucru urât mirositor ; p . ext . murdărie . - Împuți + suf . -

 

ÎMPUȚIT

ÎMPUȚÍT , - Ă , împuțiți , - te , adj . 1. Care a intrat in putrefacție , care miroase urât din cauza alterării . 2. Murdar ,

 

ÎNCHIONDORA

ÎNCHIONDORÁ , închiondorez , vb . I . Refl . ( Reg . ) A se uita urât , încruntat , cruciș . - În + chiondorî (

 

   Următoarele >>>