Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIRTUTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru VIRTUTE.

VIRTUOS

... virtuoși , - oase , adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care respectă și realizează în mod consecvent deziderate etice ; înzestrat cu multe virtuți ; ( despre manifestările oamenilor ) care denotă virtute

 

BREVET

BREVÉT , brevete , s . n . Document oficial acordat de o autoritate ( de stat ) prin care se conferă unei persoane o distincție , o calitate în virtutea căreia are anumite drepturi

 

BUN

... avere ; bogăție , avuție . 3. Element al patrimoniului unei persoane , care poate consta dintr - un lucru ( bun corporal ) sau dintr - un drept ( bun incorporal ) . 4. Calitate , virtute

 

CALITATE

CALITÁTE , calități , s . f . 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este , deosebindu - se de celelalte lucruri . 2. Însușire ( bună sau rea ) , fel de a fi ( bun sau rău ) ; p . restr . caracteristică pozitivă , însușire bună . 3. Poziție , situație , titlu care conferă un drept . 4. ( La jocul de șah ) Diferență de valoare între un turn și un nebun sau un

 

CASTITATE

... CASTITÁTE s . f . Însușirea de a fi cast ; virtute

 

CINSTE

... CÍNSTE s . f . I. 1. Onestitate , probitate , corectitudine . 2. Virtute , fidelitate , castitate . II. 1. Respect , stimă , considerație , prețuire . 2. Onoare , favoare . 3. Ceremonial , paradă , fast . III. ( Concr . ; pop . ) 1. Dar , cadou , plocon . 2. Ospăț , ospătare ...

 

GARANȚIE

GARANȚÍE , garanții , s . f . Obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție răspunde de ceva ; mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații ( materiale ) ; ( concr . ) ceea ce servește drept asigurare că o obligație luată va fi

 

KARMA

KÁRMA s . f . ( În sistemul filozofic brahmanic ) Noțiune care desemnează o lege universală în virtutea căreia soarta oamenilor ar fi determinată de acțiunile lor din încarnările anterioare ; fatalitate ,

 

MERIT

... MÉRIT , merite , s . n . Calitate , însușire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă , de laudă , de răsplată ; valoare , virtute

 

MUTACISM

MUTACÍSM s . n . 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare , opoziționism etc . 2. Pronunțare a unei consoane ( mai ales a lui m , b , p ) în locul

 

   Următoarele >>>