Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 233 pentru VORBĂ.

VORBĂRIE

... VORBĂRÍE s . f . Vorbă multă , fără rost ; pălăvrăgelă , trăncăneală , sporovăială , flecăreală , taifas . - Vorbă

 

VORBULIȚĂ

... VORBULÍȚĂ , vorbulițe , s . f . Diminutiv a lui vorbă ; vorbușoară , vorbișoară , vorbuță . - Vorbă

 

ÎMBOLDITOR

ÎMBOLDITÓR , - OÁRE , îmbolditori , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care îmboldește , îndeamnă , stimulează la acțiune . 2. Fig . ( Despre vorbe ) Care înțeapă ; caustic , înțepător , usturător . - Îmboldi + suf . -

 

ÎMPIEDICAT

... Despre animale ) Care are picioarele legate ( spre a nu putea fugi ) ; ( despre vehicule sau despre roțile lor ) cu piedică ; înțepenit . 2. Fig . ( Despre vorbă

 

ÎNȚELES

ÎNȚELÉS^2 , înțelesuri , s . n . Semnificație ( a unui lucru , a unei vorbe , a unui gest etc . ) ; sens , tâlc , noimă . V. înțelege . ÎNȚELÉS^1 adj . De la sine înțeles ( în loc . ) = fără îndoială , sigur . - V.

 

ÎNȚEPĂTURĂ

... ÎNȚEPĂTÚRĂ , înțepături , s . f . 1. Înțepare ; efectul produs de o înțepare ; locul unde s - a produs aceasta ; furnicătură , împunsătură . 2. Fig . Aluzie răutăcioasă , vorbă

 

ÎNDRUGA

... 2. ( Fam . ) A pronunța nedeslușit cuvintele , a îngăima ; a exprima prost ceva ; a fi fără șir la vorbă

 

ÎNFRUNTA

ÎNFRUNTÁ , înfrúnt , vb . I . Tranz . 1. A mustra , a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții ; a certa , a ocărî . 2. A ține piept , a da piept , a rezista cu curaj ( în fața unei

 

ÎNGÂNA

ÎNGÂNÁ , îng ? n , vb . I . 1. Tranz . A imita , a repeta ( în bătaie de joc ) vorbele , glasul cuiva . 2. Tranz . A rosti sau a cânta ceva încet , șoptit ( și neclar ) ; a murmura , a mormăi . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acompania , a ( se ) însoți . 4. Refl . A se îmbina ; a se confunda , a se amesteca . 5. Refl . și tranz . ( Rar ) A ( se ) mișca ușor ; a ( se )

 

ÎNGÂNAT

ÎNGÂNÁT , - Ă , îngânați , - te , adj . ( Despre vorbe , sunete ) Rostit ușor , murmurat , șoptit . - V.

 

ÎNGĂIMAT

ÎNGĂIMÁT , - Ă , îngăimați , - te . adj . ( Despre rostire , vorbe etc . ) Nedeslușit , bolborosit , tărăgănat , șovăielnic ; îngălat ( 2 ) . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>