Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎMPUTERNICIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ÎMPUTERNICIRE.

MANDAT

... MANDÁT , mandate , s . n . 1. Împuternicire ( contractuală ) de a reprezenta o persoană fizică sau juridică și de a acționa în numele ei ; act prin care se dă ...

 

PLENIPOTENȚĂ

... PLENIPOTÉNȚĂ , plenipotențe , s . f . Putere deplină , împuternicire dată cuiva pentru a acționa într - o anumită chestiune ( în special în probleme care interesează două state ) ; ( concr . ) act prin care se dă ...

 

PROCURĂ

... PROCÚRĂ , procuri , s . f . Împuternicire legalizată prin care cineva poate acționa în numele altcuiva ; ( concr . ) act prin care se dă această împuternicire

 

ÎNVESTIRE

... ÎNVESTÍRE , învestiri , s . f . Acțiunea de a învesti ; împuternicire

 

ANALEPSIE

... ANALEPSÍE s . f . Revenire a forțelor după o boală ; înzdrăvenire , împuternicire

 

AUTORITATE

... AUTORITÁTE , autorități , s . f . 1. Drept , putere , împuternicire de a comanda , de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare . 2. Organ al puterii de stat ...

 

AUTORIZAȚIE

... AUTORIZÁȚIE , autorizații , s . f . Permisiune , împuternicire

 

INTERMEDIAR

INTERMEDIÁR , - Ă , intermediari , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află cuprins între elementele extreme ale unei mulțimi , care este ( relativ ) la mijloc ; care face trecerea de la ceva la altceva . 2. S . m . și f . Persoană care , de obicei în schimbul unui avantaj bănesc , face legătura între vânzător și cumpărător sau încheie o tranzacție între două părți , cu împuternicirea acestora ; persoană care mijlocește încheierea unei operații ( economice ) ; mijlocitor . V. mediator . [ Pr . : - di -

 

INVALIDA

INVALIDÁ , invalidez , vb . I . Tranz . ( Jur . ) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură ; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale ; a

 

MANDATAR

... MANDATÁR , - Ă , mandatari , - e , s . m . și f . Persoană căreia i s - a încredințat un mandat ( 1 ) , care a primit o împuternicire

 

   Următoarele >>>