Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDÂRJI

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ÎNDÂRJI.

ÎNDÂRJIRE

... ÎNDÂRJÍRE s . f . Acțiunea de a ( se ) îndârji ; înverșunare , întărâtare . - V. îndârji

 

ÎNDÂRJIT

... ÎNDÂRJÍT , - Ă , îndârjiți , - te , adj . Dârz , stăruitor , perseverent ; înverșunat , întărâtat . - V. îndârji

 

ÎNVERȘUNA

... ÎNVERȘUNÁ , înverșunez , vb . I . Refl . și tranz . A deveni sau a face să devină necruțător , neînduplecat ; a ( se ) îndârji

 

ÎNVERȘUNAT

ÎNVERȘUNÁT , - Ă , înverșunați , - te , adj . Îndârjit , necruțător , neînduplecat ; aprig . - V.

 

ÎNVIFORA

... bate cu putere ; a vifori . 2. Tranz . Fig . A tulbura , a zbuciuma , a răscoli ; a îndârji

 

NĂTÂNGI

... a se prosti , a se tâmpi . 2. ( Pop . ) A se încăpățâna , a se îndărătnici ; a se îndârji

 

NEMILUIT

NEMILUÍT , - Ă , nemiluiți , - te , adj . ( Rar ) 1. Care se află în cantitate mare , fără măsură , mult . 2. ( Adesea adverbial ) Fără milă ^1 , fără cruțare ; p . ext . îndârjit ,

 

OBSTINA

... OBSTINÁ , obstinez , vb . I . Refl . ( Livr . ) A se încăpățâna , a se îndârji