Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru M

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1375 pentru M.

Alexandru Macedonski - Rondelul Mării Japoneze

Alexandru Macedonski - Rondelul Mării Japoneze Rondelul Mării Japoneze de Alexandru Macedonski Smaraldul mării răpitoare E jocul vecinic de colori În verdea flacără de soare De lângă țărmii ninși de flori. Liliachii, se duc izvoare Sub pomi, plăpânzi ca niște zori, Smaraldul mării răpitoare E jocul vecinic de colori. Copii, de griji neștiutori, Sunt japonezii-ntre popoare, Ș-orice dureri le sunt ușoare. Căci poartă-n suflet, zâmbitori, Smaraldul mării

 

Alexei Konstantinovici Tolstoi - Mântuitorul

Alexei Konstantinovici Tolstoi - Mântuitorul Mântuitorul de Alexei Konstantinovici Tolstoi Traducere de Alexei Mateevici - Mai 1912 De sfântă dragoste arzând, Smerire El a învățat Și legea lui Moisei curmând, El legea dragostei a dat. Nu rabdă rău El și mânie, El pacea propovăduiește, Și pentru orice avănie Numai cu bine răsplătește. Puterea Lui nu-i pământească: Le dă El orbilor privire, Și bolnavilor izbăvire În slava Sa dumnezeiască. Mărturisire El nu cere, Căci știe orice cugetare, Privirea Lui ispititoare Pătrunde orișice durere; El tot necazul vindecând A fost atotmântuitor, Dar mâna blândă întinzând El n-au mai fost judecător. Fiind de Dumnezeu ales, Prin voia cerului trimes, El Iordanul au trecut Și fapte sfinte, minunate Spre mântuirea de păcate Aicea multe au făcut. Acuma luminos, blajin El iarăși trece-n astă parte, Și ucenicii de departe În urma Lui cu toții

 

Cincinat Pavelescu - Dlui George Mârzescu

Cincinat Pavelescu - Dlui George Mârzescu Dlui George Mârzescu de Cincinat Pavelescu ministru al justiției, ca să mă treacă de la Curtea de Apel din Oradea la București, D. Mârzescu a găsit mai nimerit să mă trimită în literatura. Cum știu spiritual că ești, Nu vrei să facem o-nvoire? Tu să mă treci la București... Eu să te trec la

 

Cincinat Pavelescu - Epigramistului Măinescu

Cincinat Pavelescu - Epigramistului Măinescu Epigramistului Măinescu de Cincinat Pavelescu Eu sunt la Curtea de Apel, Tu ești la judecătorie, Talentul nostru e la fel: Eu centru, tu

 

Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte

Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte Fabule mărunte de Cincinat Pavelescu I Greoi aleargă un măgar Cu fruntea-n jos, cu pasul rar; Și iepurele, când îl vede, Ușure-n urma-i se repede, Gonește ca o vijelie L-ajunge și-l întrece, dar... Morală: Ce mare grozăvie Să-ntreci pe un măgar! II Doi șerpi au întrebat o stâncă:  Ce-ți face stropul mic de apă?  În fiece minut mă sapă Încet-încet și mă mănâncă!  Dar ea ca noi nu are dinți Să te mănânce; stâncă, minți! Și stânca le răspunde: Iată, De dinții voștri nu mi-e frică, Căci se tocesc, dar picătura, Deși e albă și e mică, Eternă e ca și

 

Cincinat Pavelescu - Măgarul lui balaam

Cincinat Pavelescu - Măgarul lui balaam Măgarul lui Balaam de Cincinat Pavelescu dedicată aceluia care, recunoscându-se în aceste versuri, se va crede de spirit, întorcând cu facilitate ironia contra mea În alte vremi, când un măgar, Bătut de un stăpân barbar, Vorbi, s-a minunat natura; Dar astăzi, când le toacă gura Atâtora, pe-atâtea game, Ce vi se pare-așa bizar Să... scrie unul

 

Cincinat Pavelescu - Mărioarei Ventura

Cincinat Pavelescu - Mărioarei Ventura Mărioarei Ventura de Cincinat Pavelescu care a jucat în Pavilionul cu umbre, de Gib I. Mihăescu O, Gib! Venturei totdeauna Ar trebui să i te-nchini: Că-n Pavilionul tău cu umbre A pus... divinele-i

 

Cincinat Pavelescu - Pe mânerul unei spade

Cincinat Pavelescu - Pe mânerul unei spade Pe mânerul unei spade de Cincinat Pavelescu Epigrama ascuțită Soră bună e cu scrima, Căci și-n ea poetul luptă Cu ideea și cu

 

Constantin Stamati - Măgarul împodobit

Constantin Stamati - Măgarul împodobit Măgarul împodobit de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati Odată s-au întâmplat Un pașă la Țarigrad să fie foarte bogat Și să aibă un măgar pe care umbla călare, Împodobindu-l frumos cu tacâmuri scumpe foarte; Deci mergând pe dânsul la primblare, Oamenii i se închina, dându-se din drum deoparte; Iar măgarul socotea că oamenii lui se închină, Și de-aceea se făcuse mândru și foarte sumeț, Și așa de îndrăzneț, Că pe uliță mergând, buzna peste oameni da, Sau arunca din picioare spre a-i feșteli cu tină, Iar bietul popul rabda Măgarului cest obraznic de frica celui călare Orice înfruntare. Odată însă măgarul din grajd afară ieșind, Și viindu-i chef să umble singur pe ulița mare, Ca să facă haz, văzând Oamenii cum i se-nchină, Au început să și zburde, să zvârle și să-i lovească. Dar cine au fost de vină, Dacă oamenii cu parul au început să-l stâlcească? Deodată însă măgarul socotea că este șagă, Văzând însă mai târziu că șaga era prea groasă, Au fugit rușinat acasă, Și atunci au început să înțeleagă Că toți măgarii în lume sunt sade numai măgari, ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mânia lui Ștefan

Dimitrie Bolintineanu - Mânia lui Ştefan Mânia lui Ștefan de Dimitrie Bolintineanu Ștefan al Moldovei la Vaslui sosește. Cheamă pe miniștri, astfel le vorbește — ,,Morți erați în viață și v-am înviat! Cu a țării cârmă cinste vi s-a dat. Să vă fac plăcerea fără mărginire, Am lipsit pe rude de a mea iubire, Am jertfit prieteni și ostașii mei Ce-au lucrat cu țara la mărirea ei; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Numai să domnească pacea p-ăst pământ Și să pot a zice: pentru toți domn sânt! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La mărinimia care am avut Pentru toți, răspundeți, ce fel ați făcut? Voi primirăți cârma ca să o slăbiți! Apărați coroana ca s-o umiliți! Ca să cază domnul, ați voit să piară Cu neatârnarea-i sfânta noastră țară. Ați cătat mărirea, cinstea să-i luați, La străini hulită s-o îngenucheați!... Căci a ei mărire dată-n al meu nume, Mici și fără merit vă făcea în lume. Neputând să mergeți unde suntem noi, Au voit să cază domnul pân' la voi. Dar Ștefan cel Mare încă viețuiește!... O, arcași! îmi spuneți, țara ce dorește?" ,,Moarte!" strig-arcașii... Sălile răsun... Trei miniștri mândri ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai

Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai Mărirea lui Mihai de Dimitrie Bolintineanu I Din trei țări române, cei mai mari s-adună Și cu trei coroane pe Mihai cunună. La prea mândre mese căpitanii-nchin Pentru sănătatea regelui creștin. Dulcile speranțe ce pe toți conjoară Împletesc cu roze timpul care zboară. Mâna verginală, fragedă ca crin, Atrăgea din harpe sunetul divin, Iar accentul vocii cei armonioase Se-ntuna cu-aceste vorbe grațioase: ,,Tu, reunire splendidă, De minte, de tărie, D-amor; cerească glorie! Sublimă armonie! Ce-n coama dalbă-a zorilor Verși valuri auroase Și pe gurița verginei Pui roze grațioase, Unește d-astăzi țările C-o singură cunună! Protege-a noastră patrie Și domnul ce-o rejună! Ascultă rugăciunile-i, Vezi lacrimile-i line Ce zbor cu fumul florilor, Prin spațiu, către tine!" Astfel cântă hora junelor vergine. Dar Mihai revarsă lacrime divine. II Domnul trece noaptea singur în veghere. Inima-i răpită fuge spre durere, Până somnul dulce cu-aripa-i d-eben Vine de-i îmbată sufletul său demn. Printre vise vede o fantasmă dulce. Fața-i ca lumina florilor străluce, Ca torent sub soare râură-ai săi peri; Ochii-i plini de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>