Căutare text înLiteratură

 

Cuvânt

 

Rezultate dinLiteratură pentruAMĂGITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 48 pentruAMĂGITOR.

Alecu Donici - Autorul și hoțul

... de scris să poți alege, Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat. De cine patima au fost descrisă bine, Cu dezveliri că viața e vis amăgitor? De cine-i încântat nemernicul amor? De tine! Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată Prin o îmbrobodire de adevăr înalt Și răzbunarea urii de tine ...

 

Alecu Donici - Galbenul

... voi privește mai ales. Căci voi nu trebuie să vă siliți Întru științe multe pe fii să pospăiți; Ca să le dați un lux, un amăgitor

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ...

 

Alexandru Vlahuță - În amurg...

Alexandru Vlahuţă - În amurg... În amurg... de Alexandru Vlahuță Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi ...

 

Alexandru Vlahuță - Ochii strălucitori

Alexandru Vlahuţă - Ochii strălucitori Ochii strălucitori de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XV, nr. 1, 1 aprilie 1881 Ochi, strălucitoare stele, Ochi frumoși ce-mpodobiți Cerul visurilor mele, De știți și voi să mințiți, Voi, icoana-nsuflețită A ascunselor simțiri, Unde-i vecinic zugrăvită Taina omeneștii firi. Dacă sînt amăgitoare Lacrimile ce vărsați Și văpăile-arzătoare Și iubirea ce-arătați, Atunci, amăgiri-s toate... Ziua-i noapte, noaptea-i zi. Atunci... însă nu se poate ! Ochi !... Voi nu puteți

 

Alexandru Vlahuță - Slăvit e versul

... inimă în flăcări, La casa de nebuni, În criptă, Flori de sânge... Și nu-i zor nicidecum Ca titlul cu povestea să aib-același drum. Amăgitor de gânduri, un motto mistic pune, Să-și tremure lumina un far peste-o genune. Sub el psalmodic versul silabele să-și joace, În fierbere ...

 

Alexandru Vlahuță - Treci zi, treci noapte...

Alexandru Vlahuţă - Treci zi, treci noapte... Treci zi, treci noapte... de Alexandru Vlahuță Publicată în Sămănătorul , an I, vol. II, nr. 33, 10 noiembrie 1902 Aceleași visuri — te lasă, și vin iarăși, Vieții triste amăgitori tovarăși ! S-același rob ești nepăsătoarei soarte — "Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte." Împins în zbucium de patimile tale, Gonind norocul pe-o neștiută cale, De el, de tine, te simți tot mai departe — "Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte." Spre alte țărmuri — miraj ce-n veci te minte, Spre-o țintă nouă ce-ți tremură-nainte, Zorești tot alte talazuri să te poarte... "Treci zi, treci noapte, apropie-te

 

Alexandru Vlahuță - Valuri

Alexandru Vlahuţă - Valuri Valuri de Alexandru Vlahuță Visând împăratul să rupă hotarele ce-l îngrădeau, Și marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ și pe mări, Tărie de vifor pusese în sufletul oștilor lui, Ca nici un vrăjmaș să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă; Iar ochii de fiară flămândă rotindu-și-i peste cuprinsuri, Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite, Vedea cum cetăți întărite, palate de piatră și domuri, Cu vâlva atâtor coroane, ca pleava se spulberă-n vânt. Ș-a fost un blestem pe ursita sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor muncă de veacuri. Scrâșnind luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau, Năprasnic vârtejul pieirii din țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul crâncen al morții, sub negrele stoluri de corbi, Trufaș, împăratul călare, cu rânjet privindu-și isprava, Prin râuri de lacrimi și sânge, pe punte de leșuri trecea. Dar iată că tocmai în ceasul când brațele sta să-și întindă, Pământul întreg să-l cuprindă, un răcnet de leu, din adâncul Sălbaticei Asii, îi spune ...

 

Alexei Mateevici - Cuvânt împotriva beției

... Se poate oare — izvorul bunătăților — Dumnezeu să-i deie unuia să fie bun și blagoslovit, iar altuia — sa fie bețiv, tâlhar, curvar, amăgitor sau altă răutate; Dumnezeu este preasfânt și preabun, dorind fiecărui om să fie cuvios și bun, la toți le voiește bine, pre toți îi cheamă ...

 

Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului

Alexei Mateevici - Hristos în biserica Ierusalimului Hristos în biserica Ierusalimului de Alexei Mateevici I Libanul a dat chedrii Și aurul Ofirul, Alesu-și-a Sidonul, Eghiptul falnic, Tirul Tot ce avea mai mare, Mai vederat, mai rar, La facerea acestui Dumnezeiesc altar. Aicea, toată mintea, Puterea omenească, Pe cerul cu pământul Voit-au să unească, Voit-au să-mpreune Pe om cu Dumnezeu: Ușor era atuncea Ce este-acuma greu. Frumoasa Palestină Pusese să ridice Biserica cea mare Lui Savaoth — se zice. Mai patruzeci și șase De ani a fost lucrată, Cu marmură și aur Spoită și-mbrăcată. Era o fericire Nespusă a vedea Cum marmura cea albă În flori se împletea Cu aur, pietre scumpe, Cu lemnuri felurite; Cum se ridică-n ceruri Coloanele-ascuțite. Și grinzile înalte De jos de-abia se văd, Ușorii stâlpi în aer, În raze se prevăd. Când ziua albă-nuntru Strălucitoare cade, Cum ea de-odată-nvie Lumina minunată, Încât și cel mai negru, Întunecos și rău Și cel mai vrednic suflet Vedea pe Dumnezeu În mijlocul acestor Lumini strălucitoare, Înconjurat de stele, Înconjurat de soare. II Aici, în locu-acesta, În Israel ...

 

Alice Călugăru - Șerpii

... cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt, Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din ...

 

   Următoarele >>>