Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru DEZASTRU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru DEZASTRU.

Alexandru Macedonski - Rondelul dezastrului mondial

Alexandru Macedonski - Rondelul dezastrului mondial Rondelul dezastrului mondial de Alexandru Macedonski Nori se bat la orizon. Tot apusul sângerează. Urlă groaznic un ciclon, Sena din adânc oftează. Bubuiri ce nu-ncetează Sunt un tunet unison. Nori se bat la orizon. Tot apusul sângerează. State noi se-nființează, Prăbușit e câte-un tron... -- Moartea-și plimbă monoton Coasa ei ce vieți retează. -- Nori se bat la

 

Ștefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeți

Ştefan Octavian Iosif - Cătră tinerii poeţi Cătră tinerii poeți — 1901 — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție I Întunecată-i steaua țării noastre... Înstrăinați trăim în zile grele, Și viitorul — plin de semne rele — Vestește lacrămi numai — și dezastre... Spre voi se-ndreaptă glasul rugii mele, Frați cîntăreți ! Sus inimele voastre, Poeți pierduți prin nori și-n zări albastre Ce nu visați decît la flori și stele... Nu osteniți, ca-n asfințit de seară, Ci — treji la mîndrul sunet de fanfară — Veniți cu suflet și cu voie bună Spre soarele ce-i gata să răsară, Să înălțăm iar flamura străbună A dragostei de lege și de țară ! II Cîntați umbriți de-a flamurei aripă Sub care uriași bătrîni luptară ! Au n-auziți pe-ntinsele hotare Ce jalnic paseri mari de pradă țipă ? Și nu vedeți ce nouri se-nălțară ?... Grea vijelie-n fiecare clipă Ne spulberă comorile-n risipă — Chiar sfînta noastră doină stă să piară ! Copii răzleți ai mîndrei noastre nații ! De mai trăiește-n voi simțire vie, Veniți atunci și vă cunoașteți frații ! Sădiți în inimi vechea bărbăție, Avînturi mari, eterne aspirații... Și numele ...

 

Alexandru Macedonski - Avatar

Alexandru Macedonski - Avatar Avatar de Alexandru Macedonski Domnea în Roma August, — era sub cer de mai, -- Îmi cântă-n suflet anul, — zvoniseră dezastre, Dar Tibrul printre dealuri curgea ca printr-un rai, Și vii, în ochii sclavei, zării cicori albastre. Vorbi în al meu sânge al patimilor grai, Eram atletul plastic întors abia din castre, Ș-am pus, sub piept zdrobind-o, când lung o sărutai, Jăraticul de buze pe florile din astre. Grădina în odihnă zăcea-ntre ziduri albe... Ninseseră din piersici suave flori roz-albe... -- Au curs de-atunci noiane de veacuri păgânești... — Uitată mi-este groapa sub flori și sub parfume, Dar tot mi-aduc aminte... — fu Cretus al meu nume, Și-n for purtam tunică cu ciucuri

 

Alexandru Macedonski - Excelsior (Macedonski)

... aur, Sub stele, flori scânteietoare, Ce griji pot fi predomnitoare,     Și ce destin, balaur?     O! cer, natură, O! Dumnezeu, mister albastru, M-ai ridicat peste dezastru

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

... îngustă și tinoasă, Să facă să revibre divinul ei murmur? Și noi avem desigur un cer curat și-albastru Și inime voioase și inime-n dezastru, Și noi avem în aer parfum și melodii; Avem pe Heliade; Alecsandri, un astru; Avem Bolintinenii cu sfinte rapsodii; Avem Depărățenii, precum și Franța soră ...

 

Cincinat Pavelescu - Amicului Minulescu

... poet al Romanțelor pentru mai târziu, cu prilejul romanului său: Roșu, galben și albastru: Da, roșu, galben și albastru Erau culori naționale, Dar, după tragicul dezastru

 

Cincinat Pavelescu - Cum doctorul...

Cincinat Pavelescu - Cum doctorul... Cum doctorul... de Cincinat Pavelescu Cum doctorul clienții flegmatic și-i omoară, Pe-o canapea, nevasta-i, alături d-un amant, Repopulează solul, și astfel mai repară Dezastrele comise de soțul ei

 

Cincinat Pavelescu - Egiptul

Cincinat Pavelescu - Egiptul Egiptul de Cincinat Pavelescu Egiptul, țara basmelor albastre, Enormul ieroglif nedescifrat, În care numai Nilul e-mpărat Și magul care vede soarta-n astre. Pământ ce-a fost un teatru de dezastre, Mormânt în care doarme îngropat Trecutul unei lumi ce s-a luptat Și-a-nvins chiar ale Romei mândre castre. Imens ocean gălbui, ce-adesea pare, Deși e doar nisip, mai mult o mare, Pe care moartea-a-ntins a ei hlamidă. Și ca să lase urmă triumfală, ,Nalță spre cer eterna piramidă, Far trist pe un ocean de

 

Dimitrie Anghel - Triumful vieții

Dimitrie Anghel - Triumful vieţii Triumful vieții de Dimitrie Anghel Doctorului Hoenig Să reînvii din nou ca pasărea Phoenix e desigur o problemă extraordinară. Dar, oricîte mizerii te-ar abate, oricîte dezastre ar fi să ți se întîmple, ești dator să păstrezi scînteia care mai arde în tine și s-o ațîți din nou, s-o faci flacără. Dacă flacările mi-au luat tot ce-am avut pămîntesc, dacă a fost scris să mi se distrugă toate pioasele amintiri, dacă mi s-a fărîmat cuibul acela unde mă aciuiasem o clipă și unde am fost fericit, visînd și lucrînd, trebuie să fiu tot atît de fericit că viața a pus cu prisos puteri în mine ca să pot renaște. Visurile, pe cari le-am visat și am încercat să le încheg, va trebui să renunț la ele, căci nu poți visa de două ori același lucru, precum nu te poți scălda de două ori în același fluviu, cum spune un vechi adagiu. În cazul meu, acel scripta manent e o tristă ironie, și manuscrisele mele au dovedit-o îndeajuns. Dacă am perdut atîtea însă, sufletul meu a avut și bucurii, căci numai ...

 

George Coșbuc - Tricolorul

... Al neamului geniu, vezi-bine: E roșu de-o tristă rușine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru

 

George Topîrceanu - Fum

George Topîrceanu - Fum Fum de George Topîrceanu Vis albastru al Naturii! Cum se-nalță-ncet din sfera Pământeștilor combustii, spre azur, Spre Infinit, Cu podoabe ireale decorează atmosfera Anunțând Nemărginirii opera unui chibrit. Colonade fără număr leagă cerul cu pământul Și-n ogeagurile albe stau înfipte... Dar acum Peste case, ca o mare de lumină, trece vântul Spulberând arhitectura colonadelor de fum. Din cădelniți și din pipe prin văzduh se întretaie Fum albastru de tămâie Cu fum galben de tutun, Ori plutește-n trâmbe albe peste câmpuri de bătaie Fumul sângelui și-al morții, Fumul gurilor de tun... Alteori, din mari dezastre izvorăște ca un fluviu, Dar cu aceeași nepăsare îl primește cerul trist: Din incendiile Romei, Din Stambul Sau din Vezuviu, Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist. Orientul își înalță fumul greu de mirodenii: Visul pagodelor albe și-al fachirilor gângavi. Miazănoapte, ceața deasă care-nchipuie vedenii, Iar Apusul, fum de fabrici, Jertfa turmelor de sclavi. Sus, în spații reci, adună cataracte de zăpadă. Lungi corăbii, la hotarul infinitului, străbat Altitudini glaciale care-amestecă grămadă Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat. Sunt acolo scări înalte, străvezii ca floarea spumii. Dar cu ochii către ...

 

   Următoarele >>>